Ce rar e omul care-n viaţă
mai spune “Mulţumesc frumos”
când vede marea bunătate
a Domnului Isus Hristos.

Cer rar găsești un om pe cale,
după ce-a fost scăpat de greu,
să știe să și mulţumească
din inimă lui Dumnezeu...

Și Domnul ne dă zilnic daruri:
Căldură, soare, aer, ploi,
văzduhul cerului albastru,
și harul revărsat șuvoi...

Ne pune-n sân cu bogăție,
belșugul Său nemăsurat;
Iar noi strigăm în gura mare
ca și cum noi le-am câștigat.

O, iartă-mi, Doamne, neghiobia,
că-n daruri azi mă lăfăiesc;
Dar n-am știut să-Ți spun întruna
din inimă un “Mulțumesc!”

Atâtea lucruri minunate
le-ai presărat pe calea mea...
Dar am uitat aşa degrabă,
că Mâna Ta mi le dădea.

Atâta soare şi lumină
mi-ai dat din Cerul Tău de sus,
și pentru-acestea, nici o jertfă
de mulţumire n-am adus.

Ai clătinat măsura bine
când mi-ai pus moștenirea-n sac;
De lucruri mi-este plină casa.
De mulţumire... sunt sărac...

Și multe vorbe-n rugăciune
Ţi-am spus când am cerut ceva,
dar după ce-am primit cadoul,
n-am mai știut a mă ruga.

Mi-ai pus cu grijă în desagă,
paharul Tău de-argint bătut.
Şi n-am știut să-Ţi sărut mâna
când am deschis și l-am văzut.

Atâtea flori mi-ai pus pe cale,
așa culori, așa parfum!
Le-am strâns grăbit, dar niciodată
n-am spus un mulţumesc pe drum.

O, Doamne, cu atâtea daruri,
primite din al Tău izvor,
mai dă-mi şi-o inimă curată,
mai dă-mi și-un duh mulţumitor!