Mă uit în sus... . privesc lumina,
Cum se coboar-asupra mea,
Cu raza ei mi-atinge dorul,
Să pot spre zare-a mă-ndrepta.
Privesc spre cer... zăresc venirea,
Îmi umple inima de dor,
Îmi dă speranță și nădejde,
Putere să mă-nalț în zbor.
Mă uit în sus... văd răsăritul,
A vremurilor ce vor fi,
O fericire mă cuprinde,
S-alerg mai grabnic zi de zi.
S-alerg în vremea cea cu soare,
Dar și atunci când drumul meu,
Înconjurat este de noapte,
Să nu privesc spre Dumnezeu.
Mă uit mereu... spre zări senine,
Al nemuririi simt fior,
Iubirea Lui îmi dă putere,
Să urc mereu... să nu cobor.
Comoara vieții ce m-așteaptă,
O strâng cu lacrimi ce-s fierbinți,
Putere-mi dă o veste bună,
Voi fi în rândul celor sfinți.
Ma uit în sus... ce minunată,
Va fi acolo vremea Sa,
Cununa viu strălucitoare,
Pe străzi de aur voi purta.
Răbdarea-mi dă avânt întruna,
Să nu opresc când este greu,
Eu știu... m-așteaptă veșnicia,
Eu știu... m-așeaptă Dumnezeu.
Amin