Taina suferinței grele, va aduce biruință,
Căci o școală este drumul, ce-i trecut prin suferință.

Pe el pasul cine are, nu se poate clătina,
Harul este mult mai mare, încercarea când e grea.

Pe el norii se adună, să aducă-ngrijorare,
Dar ființa care știe suferința... teamă n-are.

Nici de nori, nici de furtună, nu va fi pe drum răpus,
Nimeni... căci prin suferință- Nvățător este Isus.

De cutremură pământul, vremurile ce-au venit,
Ucenicul suferinței va rămâne neclintit.

Poate marea să ridice, valul care-i cel mai greu,
Cel trecut prin suferință, în picioare stă mereu.

Nu-l dărâmă întristarea, ancorat e-n Dumnezeu,
Căci pe ape tulburate, a înaintat mereu.

Nici piciorul de pe stâncă, nu-i poate a fi căzut,
Celui ce-i în suferință, Dumnezeu îi este scut.

Poate-abrupt să-i fie drumul, poate răni în tălpi avea,
Cel ce știe suferința, nu poate pe drum cădea.

Școala ei în vremuri grele, temelia ia zidit,
Doar în adevăr... putere, ca să fie neclintit.

Pot furtunile să bată, -n ucenicul lui Hristos,
El va fi întotdeauna-n suferință glorios.

Poate-adâncul ca să urle, el va fi neclătinat,
Taina suferinței grele, cum să lupte l-a-nvățat.
Amin