Păcătoși suntem în viață,
De-a ei patimi suntem plini,
Te rugăm Isuse Doamne,
Să nu lași să fim străini,
De-ndurarea ce-ai avut-o,
Pe o cruce pentru noi,
Când mureai să nu fim astăzi,
De a Ta iubire goi.
Faptele ne-ndepărtează,
De-al Tău har ce-i minunat,
Să nu lași Isuse Doamne,
Să robim azi în păcat
Ține-ne pe-a Tale brațe,
Noi biruitori să fim,
Căci plăcerile de-o clipă,
Ne conduc ca să murim.
Orbi prin lumea trecătoare,
Ca să fim... noi nu am vrea,
Ceața care-i roditoare,
Se așterne... n-o lăsa,
Tu alung-o cu putere,
Luminează-ne de sus,
Să vedem doar urma care,
Mântuire ne-a adus.
Inimile împietrite,
Zac în așternut pe-adânc,
Amăgirea le cuprinde,
Dulce este al ei cânt,
Tu oprește azi cântarea,
Calea celor ce-s pierduți,
De puterea cea straină,
Nopților ei sunt vânduți.
Nu ne părăsi Isuse,
Din străini pe-acest pământ,
Curățește-ne și fă-ne,
Demni de cer... de locul sfânt,
Nu lăsa mânia vieții,
Să ne-adapostească-n ea,
Căci în ea vom fi întruna,
Făr-asemanarea Ta.
Vom fi goi de fericire,
Goi de dragoste vom fi,
Doamne... lumea de afară,
Ea nu știe a iubi,
Ne scufundă-n urâciune,
Tu ridică-ne în dat,
La loc larg... să fim cu Tine,
Pe un drum ce nu-i mai lat.
Amin