Sub o rază de lumină,
Coborâtă ce-i din soare,
Cu o blândă adiere,
Simt adânc o alinare,
Glasul inimii străpunse,
Vremurile ce s-au pus,
Cu a lor taină adâncă,
Între mine și Isus.

Visul meu în urmă lasă,
Clipele ce le trăiesc,
Căci mă-ndrept mereu în zboru-mi,
Spre tărâm Dumnezeiesc,
Cu privirea obosită,
Nu opresc... alerg mereu,
Vreau să-mi întâlnesc iubirea,
Care este... Dumnezeu.

Printre fluierat de vânturi,
Pasu-mi este-ngreunat,
Ploaia vieții bate tare,
Dar... sub stropii ei nu cad,
Mă înviorează clipa-n,
Care eu îl voi vedea,
Pe Isus... aștept la cruce,
Vreau cu El a mă-nălța.

Port fărâma de credință,
Printre zile de dureri,
Mă hrănesc din glasul care,
Poate despărți și mări,
Roua cea din straja zilei,
Mă adapă în pustiu,
Să nu gust amarul care,
Este-a timpului târziu.

Dulcele ce se strecoară,
Picurând al meu suspin,
Îmi dă un avânt... putere,
Mă opresc în loc divin,
Inima îmi bate tare,
Și cu ochi-nlăcrimați
Văd în visu-mi locul care,
Voi fi eu... cu cei salvați

Văd un soare ce străluce,
Ape ce nu vor seca,
Sufletu-mi cu îngeri cântă,
Nu se poate-a sătura,
Străzile viu aurite,
Mă conduc în loc frumos,
Și pe ele... . sus... mă poartă,
A mea dragoste... Hristos.

Minunat va fi în ceruri,
O, atât de minunat,
Fără lacrima durerii,
Fără greu de îndurat,
Fără suferinți amare,
Pace-n ceruri voi găsi,
După luptă... alergare,
Cu Isus... voi odihni.
Amin