Mereu voi fi cu tine, copile Eu pe cale,
Eu îți voi fi ieșirea, din orice încercare.

Din marginile zării, veghez asupra ta,
O vreme ne desparte, curând voi apărea.

Aprind în tine dorul, fierbinte să-ți dorești,
La capătul de viață, în ochi să mă privești.

Să-ți dăruiesc odihna, ce-i doar în slava Mea,
Dar pân-atunci mai rabdă, curând voi apărea.

De te-nvelește vremea, în umbrele ei reci,
Voi fi dor lângă tine, prin ele când tu treci.

Voi răsări lumina, ce-i doar pe urma Mea,
Mai rabdă azi... mai luptă, curând voi apărea.

Apusul azi răsare, și frigul îndoit,
Nu-l las să te cuprindă, să fii vreau ferici.

Sunt ploaia care cade, ce-aduce mângâieri,
Copile Eu sunt cerul, ce-ncepe după zări.

Prin crăpături de stâncă, Eu apele țâșnesc,
Te-adăp din harul vieții, în taină te păzesc.

Măresc a ta credință, ca să mă vezi mereu,
Tu crede... sunt cu tine, căci Eu sunt Dumnezeu.

Iubeste-mă întruna, urechea îmi aplec,
Vre-o dat pe lângă tine, nepăsător nu trec.

Îți înfăsor ființa, cu ajutorul Meu,
Nu vei simți o clipă, aici ce este greu.

Mereu voi fi cu tine, Eu te voi sprijini,
A mea făgaduintă, deplin voi împlini.

Ridică-te din vale, și-a ta privire-n sus,
Cu Mine niciodată, Tu nu vei fi răpus.
Amin