Iubirea mea de după zare,
Un dor m-alină căci te vreau,
Ești frumusețea vieții mele,
Și-n noapte lângă Tine stau.

Te-acoperă cu-amurgul serii,
Când șoaptele iar se trezesc,
Dar sa te caut totdeauna,
Vre-o dată eu nu obosesc.

Iubirea mea de după norii,
Ce se topesc sub glasul Tău,
Pe valuri pleacă deznădejdea,
Căci dragostea mi-e Dumnezeu.

Mi-adăp tăcerea din lumina,
Care străbate vremi ce vin,
Un vis mă poartă printre stele,
Căci mă grăbesc spre loc divin.

Iubirea mea... sub stropi de ploaie,
Parfumul Tău îl simt mereu,
Mireasma Ta e ca o floare,
Mă-mbată sfinte Dumnezeu.

Sărutul razelor din Tine,
Cu dragoste mă învelesc,
Să-ți spun iubire-ntotdeauna,
Cât eu pe Tine te iubesc.

Mi-e dragostea o strălucire,
Căci doar frumos poți Tu a fi,
Culeg miresmele divine,
Care mă pot doar ferici.

Adorm în visul ce se-ndreaptă,
Înspre odihna cea de sus,
Căci vreau să-mi întâlnesc Iubirea,
E numai una... e Isus.

Iubirea mea din nemurire,
Răcoarea zilei simt mereu,
Udat sunt eu prin grea pustie,
Prin văi adânci... de harul Tău.

Ești Preaiubitul ce mă face,
Să fiu mereu înviorat,
Te voi iubi până la capăt,
Căci m-ai iubit cu-adevărat.
Amin