Fii străjerul ce pe stâncă, stă-n picioare el mereu,
Când sub nori iar bate vântul, când se-arată valul greu.

Clipă revenirii Sale, este-aproape... n-o poți ști,
Așteptarea de ți-e lungă, tu în ea nu ațipi.

Fii lumina-n miez de noapte, ce văzută poate fi,
Din îndepartata zare, și în noapte... nu doar zi.

Să se vadă de departe, că în tine-i Dumnezeu,
Și în urma ta să fie, urma Lui... chiar de e greu.

Fii izvor de apă vie, ca să fii folositor,
Apa vie este viață, ea dă aripi pentru zbor.

Ea înviorează inimi, ce își cânt-a lor suspin,
Apa vie dă nădejde, pentru cel ce-i pelerin.

Fii o stâncă ce vre-o dată, nu se poate clătina,
Sprijin pentru cel ce urcă-n calea lui atât de grea.

Treptele spre nemurire-n fața ta să stea mereu,
Fără murmur să îți fie, drumul chiar de este greu.

Fii un rod de viță-n soare, sare fii pe-acest pământ,
O unealtă în lucrare, folosită de cel sfânt.

Ca atunci când va revine, vrednic tu de cer să fii,
Să ai parte de iubirea, ce domnește-n veșnicii.
Amin8