Mi-ai sădit iubirea
autor. Diana G. U

Mi-ai sădit iubirea vie,
Să nu uit iubirea Ta,
Dorul zboară lin sub soare,
Mă-ncălzeste raza sa,
Să nu uit privirea care,
Mi-a adus adânci fiori,
Mă înviorează clipa,
Fără grai ce stă sub nori,
Ea mă poartă în nădejde,
Că-ntr-o zi ajuns voi fi,
Să te-ating, să-ți vad privirea,
Ochii nu îmi vor clipi,
Căci dorința-nflăcărată,
Mă topește-n pasul meu,
Care nu-și găsește locul,
Nu aici e locul său.
Mi-ai sădit un foc ce arde,
Căci hrănit este de dor,
Să mă ții doar strâns de mână,
Ca să simt un cald fior,
Care-mi va aduce aripi,
Ca să pot frumos zbura,
Către ziua-n care dorul,
Va fi stins... vei apărea,
Vreau ca să-mi privești privirea,
Înecată azi în plâns,
Fericirea-i lângă Tine,
Nu mă dau o clipă-nvins,
Știu că vine-o zi în care,
De nedespărțiți vom fi,
Va fi vremea ca o floare,
Care nu va vesteji.
Amin