De n-ai fi Tu aș fi o noapte,
Care se stinge-n răsărit,
N-aș fi lumină... doar o ceață,
Pe drumul morții vestejit.

De n-ai fi Tu aș fi o frunză,
Care se-așează murmurând,
Pe drumul plin doar de pustie,
Fără de viață... plin de vânt.

De n-ai fi Tu... spre rătăcire,
M-aș îndrepta pe drumul meu,
N-aș ști ce-nseamnă izbăvirea,
Fără de Tine Dumnezeu.

N-aș ști ce-i viață fără moarte,
Căci moartea Tu ai biruit,
Doar lângă Tine este zborul,
Spre nemurire, infinit.

De n-ai fi Tu a mea comoară,
Aș fi-n robie pe pământ,
A celor ce sunt trecătoare,
Care vor arde în curând.

N-aș ști ce este fericirea,
De nu aș fi în harul Tău,
Ce îl revarsă bunătatea,
Ce-o ai doar Tu sfânt Dumnezeu.

Eu Doamne-aici fără de tine,
Aș fi o pradă zi de zi,
Iubirea Ta mă ocrotește,
Prin Tine eu să pot a fi.

Sunt neclintit căci mă-ntărește,
Puterea Ta ce-o văd mereu,
Doar lângă Tine ocrotire,
Pe drum găsit-am Doamne eu.

Doar lângă Tine am odihnă,
Belșugul ei m-a-nconjurat,
De ea nu-s vrednic nici-o clipă,
Dar Doamne Tu te-ai îndurat,
Ca să cunosc ce-i bucuria,
Și fericirea Ta s-o știu,
Fără de teamă prin pustie,
Sub norii vieții eu să fiu.
Amin