Să nu-mi acoperiți mormântul,
Cu plâns atunci când voi pleca,
Căci moartea este despărțirea,
De suferință, vreme grea.

Să nu vărsați lacrimi șuvoaie,
Căci eu voi fi în fericiri,
Spre Țara plină de iubire,
Eu voi zbura când voi muri.

Sa nu aveți în voi suspine,
Când voi închide ochii eu,
Atunci va sta în față-mi locul,
Cel pregatit de Dumnezeu.

Eu voi vedea Ierusalimul,
Cel nou din Patria de sus,
Voi sta la masă cu aceia,
Ce l-au urmat doar pe Isus.

Să nu mă plângeți nici-o clipă,
Căci eu atunci voi odihni,
La umbra deasă de iubire,
Care în ceruri va domni.

Nu voi simți nici-o durere,
Nici prigoniri, nici suferinți,
Căci cerul este bucurie,
În el vor odihni cei sfinți.

Să nu fiți triști când eu voi tace,
Atunci cu îngeri voi cânta,
Cântarea marei biruințe,
Când voi sfârși-alergarea grea.

Atunci aici voi să nu plângeți,
În clipa mea de la sfârșit,
Căci moartea este începutul,
Al vieții ce-i în infinit.
Amin