Să nu fugim de moarte, datori suntem cu ea,
Să fim azi goi de teamă, orice s-ar întâmpla.

Căci iute vremea trece, e-un răsărit și-apus,
O clipă ne desparte, de Mirele Isus.

Să nu fugim de chinul, ce El l-a suferit,
Să nu fugim de timpul, ce-i astăzi la sfârșit.

Să ne fălim cu vremea, puțin ce-a mai rămas,
Să nu oprim o clipă, pământul nu-i popas.

Să nu fugim de drumul, ce este-anevoios,
Pe El mergea odată, doar suferind... Hristos.

Pe El mergea Mesia, El viață aducea,
Să nu fugim de calea, ce-i uneori prea grea.

Să nu fugim de clipa, ce-i azi la asfințit,
Să nu fugim de glasul, ce este auzit.

El strigă, se aude,
Căci viu e Dumnezeu,
Mai cheamă azi la viață, căci mare-i harul Său.

Isus Hristos apare, va coborâ pe nor,
Dar nu pentru acela, ce-i azi... nepăsător.

Nici pentru cel ce viața, scufundă în plăceri,
Nu pentru El e cerul, ce-i plin de primăveri.

Să nu fugim de harul, ce este la sfârșit,
Fără de har la capăt, e moarte... e cumplit.

La Domnul e salvarea, la El noi vom afla,
Ce dulce este calea, ce-i uneori prea grea.
Amin