Ce-aș fi eu Doamne fără Tine,
Fără de-un soare răsărit,
Fără de luna dintre stele,
Lumina cea din asfințit.

Ce-aș fi fără a Ta iubire,
Ce mă-nsoțește zi de zi,
Ce-aș fi fără izvorul vieții,
Pustiul când iar s-ar ivi.

Ce-aș fi Isuse fără harul,
În dreptul meu ce-i măsurat,
Ce-aș fi fără de pacea care,
Tu inima mi-ai înzestrat.

Ce-aș fi eu Doamne fără Tine,
De nu ai fi de partea mea,
Atunci când soarele apune,
Când vremea este lungă... grea.

M-ar înghiți adânc de ape,
În barca mea de nu ai fi,
M-aș îneca în valul mării,
În locul meu de n-ai vâsli.

M-ar duce vântul în pustie,
Fără de brațul Tău străpuns,
Ce mă ridică din robie,
De mine Tu nu stai ascuns.

Aș fi țărână sfărâmată,
În arșița ce tu o știi,
Prin ea treceai să lași o urmă,
Să pot s-ajung în veșnicii.

Aș fi o frunză fluturată,
De rătăcirea ce-a venit,
O, Doamne eu... fără de Tine,
Aș fi de norii grei umbrit.

Sub stropi de ploaie spre pieire,
M-aș îndrepta de Tu n-ai fi,
Căci doar prin Tine este calea,
Spre tot ce nu se va sfârși.

Prin Tine este mântuirea,
Prin jertfa Tu ce ai adus,
Fără de Tine nu e viață,
Căci viață-n mine Tu ai pus.

Aș fi o floare vestejită,
De nu aș fi udat mereu,
De bunătatea Ta Isuse,
De mila Ta, de harul Tău.

Fără mireasmă-mbietoare,
Mi-ar fi azi viață pe pământ,
Tu n-ai lăsat să fiu o umbră,
Am încheiat un legământ.

Cu Tine sunt un rod sub soare,
Căci în grădină Ta m-ai pus,
Ca să-ți slujesc mereu doar Ție,
Stăpânul meu cel sfânt Isus.

Mi-e viața doar o bucurie,
Prin Tine sunt eu azi ce sunt,
Privesc mereu spre măreție,
Spre casa mea, spre locul sfânt.
Amin