Ce minunată ești Iubire,
Ce minunat ești Tu Isus,
Mereu ești numai lângă mine,
Nici harul Tău nu stă ascuns.

Ce minunată ți-e lucrarea,
Ce modelează chipul meu,
Să port în inimă iubirea,
Ce-o ai dor tu... s-o am și eu.

Disprețuit sunt azi de oameni,
Dar harul Tău cel minunat,
Amărăciunea și-ntristarea,
Din inimă mi-a alungat.

Mi-e adăpost iubirea sfântă
Ce am văzut-o-n dreptul meu,
Îmi dă puteri când trec prin vale,
Să ies biruitor mereu.

Ce minunat ești Tu Părinte,
Orfan nu sunt pe-acest pământ,
Atunci când inima îmi plânge,
Îmi dai putere ca să-ți cânt.

Îmi dai nădejde-n încercare,
Să pot în toiul ei răbda,
Ce minunat ești Tu în toate,
Căci toate sunt din mâna Ta.

Cat de plăcut ești Tu Isuse,
Durerea Tu mi-ai măsurat,
Și untdelemn ai pus pe rană,
Să văd cat ești de minunat.

Veșmânt îmi este bunătatea,
Văzută-n zorii cei de zi,
Nu mă dezbrăca suferința,
Căci vreau a-(l) Ta (Tău) mereu a fi.

Cu roua zilelor de strajă,
Mă răcorești când prin pustiu,
Mă trece drumul către viață,
Dar teamă n-am de ceas târziu.

Cum cerurile și pământul,
Doar într-o clipă le-ai creat,
Și mie binecuvântare,
Pe drumul meu doar Tu mi-ai dat.

Ce minunat ești Tu Iubire,
Mi-e greul greu... așa ușor,
În locul rănilor ascunse
Mi-ai dat Tu aripi ca să zbor.

Azi nimenea nu mă oprește,
În visul meu ești ținta mea,
Nici norii gri, furtuna, valuri,
Nu pot în față ca să-mi stea.
Amin