Iubirea mea de după stele,
Iubirea-mi se răscoală iar,
Și azi când vremurile-s grele,
Nu se înalță vre-un hotar.

Ne leagă dorul veșniciei,
Ne leagă dragostea Isus,
Tu ești Iubitul vieții mele,
Sunt fericit... și mi-e deajuns.

Iubirea mea din veșnicie,
Cu Tine viața mi-e un dar,
Tu-mi ești salvare-n strâmtorare,
În noaptea vieții ești un far.

Eu nu mă tem de groaza vremii,
Ce-i napustit-asupra mea,
În clipa cea îndurerată,
Ești Tu mereu de partea mea.

Te văd în umbra suferinței,
Care se-ascunde când vorbești,
Te văd când urlă iar adâncul,
Nicicând Tu nu mă părăsești.

O, Doamne glasu-ți când răsună,
Mă simt iubit cu-adevarat,
Nu-i nimenea așa ca Tine,
Vre-o dată Tu nu m-ai lăsat.

Iubirea mea din veșnicie,
În veci doar Tu vei rămânea,
Ma-nviorează bunătatea,
Ce-o văd mereu de partea mea.

Frumosul Tău purtat de vremuri,
Împodobește drumul meu,
Căci m-ai găsit printre ruine,
Născut din Tine să fiu eu.

Nu se va stinge-n piept nici focul,
Aprins de dragostea de sus,
Căci veșnică este iubirea,
Tu ești de nepătruns Isus.

În mâna Ta îmi este viața,
Căci Tu ești Cel ce m-ai salvat,
Iubirea mea de după stele,
Ești Tu... al meu sfânt Împărat.
Amin