Ce minunat este cu Tine,
Al meu Iubit Mântuitor,
Tu-mi vindeci rănile ascunse,
Îmi umpli inima de dor.

Mă duci la ape de odihnă,
Ca să mă pot înviora,
Ce minunat este cu Tine,
O fericire-i calea mea.

Ce minunată-i alinarea,
Ce mi-o aduci în suferinți,
Și-atunci când sufletu-mi suspină,
Cu harul Tău Tu mă alinți.

Mă urci pe brațele străpunse,
Pe crucea ce ai dus-o greu,
Pe aripi albe de iubire,
Mă porți iubite Dumnezeu.

Ce minunată mi-este viața,
Lumina soarelui e-n ea,
Ce mă conduce-n răsăritul,
Care apus nu va avea.

Sub stele mii îmi este pasul,
Dar nu ma tem... privesc mereu,
Cu-a mea nadejde ce e vie,
Spre-al meu iubit sfânt Dumnezeu.

Ce minunat ești Tu Isuse,
Ca Tine nimeni nu va fi,
Ai înflorit iubirea sfântă,
În inimă... să pot iubi.

Ești tinerețea vieții mele,
Cu Tine Doamne nu mă trec,
În fața măreției Tale,
Tăcut, smerit eu mă aplec.

Ce minunată ești iubire,
Eu nu mă satur a te-avea,
Să ard în focul ei întruna,
E visul meu, dorința mea.

O minunată bunatate,
Numai la Tine am văzut,
Mi-ai șters Tu fața-nlăcrimată,
Mi-ai șters și-un păcătos trecut.

Ce minunat ești Tu Isuse,
Frumos, măreț și minunat,
La Tine Doamne fericire,
Odihnă, pace am aflat.

La Tine soarele nu-apune,
La Tine nu e asfințit,
Ești nesecat, izvorul vieții,
La Tine viață am găsit.
Amin