Te-am văzut eu Doamne, când eram căzut,
Pe-ale Tale brațe, doar Tu m-ai ținut.

Te-am văzut sub norii, ce se adunau,
Când în ploaie teamă, norii aduceau.

Te-am văzut eu Doamne, când eram lovit,
Mi-ai fost scut în toate, Tu m-ai izbăvit.

Strălucita-ți slavă, o vedeam mereu,
Când în fată-mi greul, era tot mai greu.

Te-am văzut la capăt, de puteri... când Tu,
Ți-ai întins o mână, n-ai spus. Doamne nu.

Revărsarea sfântă, eu atunci simțeam,
O putere mare-n, inimă aveam.

Te-am văzut în zare, noaptea când stătea,
Așternută-n față, a mă tulbura.

Tu mi-ai dat nădejde, să te-aștept tăcut,
Doamne chiar și-n noapte, slava ți-am văzut.

Dar și-n strâmtorare, când eu clătinat,
Șovăiam... Tu Doamne, m-ai îmbărbătat.

Mi-ai dat bucurie, trist când eu eram,
Să nu cad în valea-n, care suspinam.

Te-am văzut Isuse, marea când era,
Pregătită... gata, a mă îneca.

Valurile multe, Tu le așterneai,
Pe adânc de mare, când le porunceai.

Ai vorbit furtunii, când i-ai poruncit,
Gura să-și închidă, Doamne-a amuțit.

Te-am văzut în toate, ai lucrat mereu,
Tu ești Creatorul, Tu ești Dumnezeu.
Amin