O, cât mai este Doamne,
Din noaptea ce-a sosit,
Și-arată iscusința,
Cu cel ce-i asuprit.

Așteaptă răsăritul,
Al vieții revărsări,
Ce-i dincolo de stele,
Ce-i dincolo de zări.

O, cât mai este Doamne,
Din timpul ce e greu,
Aduce tulburare,
E fără Dumnezeu.

Cu cerurile-n față,
Te-așteaptă cei zdrobiți,
Să fie ei de Tine,
La cerul Tău răpiți.

Cât mai suspină inimi,
Ce pe pământ se zbat,
Adâncul se răscoală,
E-atât de-nfuriat.

Azi suflete grăbite,
Adesea obosesc,
Cu Tine-n gând aleargă,
Trudindu-se slujesc.

O, când revii Tu Doamne,
Acel ce-mpărățești,
Pământul dar și locul,
Din slăvile cerești.

Mireasa-ndurerată,
Te-așteaptă zi de zi,
Nu știe ziua, clipa,
Când Tu vei reveni.

Nu mai lăsa ca vremea,
Să ne despart-acum,
Grăbește azi sfârșitul,
Ce-i capătul de drum.

Hai vino scump Isuse,
Tu nu mai zăbovi,
Grabeste-ți revenirea,
Odată ce va fi.
Amin