Spre vârf de munte azi privesc,
Spre-ndepărtata zare,
De unde-mi vine-un ajutor,
Și-o mare îndurare.

Ma îndulcesc cu har divin,
Amară când mi-e calea,
Mi-e gându-n zbor spre Dumnezeu,
În față când stă valea.

Spre dincolo de stele mii,
Mi-e inima-ndreptată,
În piept cu dor alerg mereu,
Spre Țara-mbelșugată.

M-adăp din lacrimi ce au curs,
Pe-o piatră-ntr-o grădină,
Ca astăzi eu să mă grăbesc,
Fiind fără de vină.

Spre mal de ape eu vâslesc,
Să uit de suferință,
Vreau fericirea s-o trăiesc,
Mereu am biruință.

Spre răsărit mie drumul meu,
Pe urma-nsângerată,
Nu uit cât Lui i-a fost de greu,
Pe-o cruce blestemată.

Nu uit cum El a suferit,
Batjocorit ocară,
Ca să sfârșesc în loc ceresc,
Cu flori și primăvară.

Nu uit de rănile adânci,
Ce le răbda-n tăcere,
Azi mie ele îmi aduc,
Alin și mângâiere.

Spre ceruri astăzi ma avânt,
Prin cele întâlnite,
Popas nu fac căci ma grăbesc,
Spre clipele vestite.

Aproape este azi o zi,
De mare sărbătoare,
Spre ea mă-ndrept, spre ea grăbesc,
Spre minunata zare.
Amin