Străjeri treziți-vă căci iată,
Răsună zarea-n depărtări,
Se-aude glasul care strigă,
Răzbate vremi, răzbate mări.

De veghe stați întotdeauna,
Grăbiți-vă să-naintați,
Iubirea-n ceruri vă așteaptă,
Cu îngerii ca să cântați.

Slujiți mereu cu bucurie,
Din răsăritul răcoros,
Să nu opriți până în seară,
La cârmă-n toate e Hristos.

Iubirea-n palme sfinți vă poartă,
Dar voi nădăjduiți mereu,
Vre-o dată singuri nu vă lasă,
Străjeri... slujiți lui Dumnezeu.

Cu roade vii împodobită,
S-aveți trăirea pe pământ,
Să nu uitați promisiunea,
Ce ați facut-o-n legământ.

Sfințiți-va cât mai e vreme,
Căci pașii Lui se-aud în zări,
În calea Sa nu stau nici munții,
Nici vremi... dar nici întinse mări.

Smeriți în duh de ascultare,
În așteptare doar să fiți,
Căci ziua Domnului e-aproape,
Spre ea mereu voi să grăbiți.

În urma voastră să rămână,
Aceste vremuri ce-au venit,
Fiți treji din straja dimineții,
Căci se-mplinește ce-a vestit.
Amin