Să nu fiți ca pleava care-i spulberată de un vânt,
Fiți ca bobul greu sub soare, să-l hrăniți pe cel flămând.

E vestită hotărârea, Celui care va veni,
Își va înălța slujbașii, în curând va coborâ.

Să nu fiți doar o fărâmă, dintr-un vas ce-i sfărâmat,
De folos fiți în lucrare, după cum v-a modelat.

Să-i slujiți mereu cu frică, tremurând cinste să-i dați,
Cu cereasca-nțelepciune, voi mereu să vă purtați.

Să nu fiți ca o lumină ce-i ascunsa sub obroc,
Căci ve-ți fi în întuneric, fără dragostea ce-i foc.

Para ei este văzută, pân-la cer și pe pământ,
Cel care iubire are, radiază luminând.

Jertfe doar neprihănite, să aduceți la altar,
Între cel sfințit și Domnul, nu va fi nici-un hotar.

Vă va da El fericirea, însă voi să fiți mereu,
Doar în voia ce-i plăcută, numai Lui... lui Dumnezeu.

Straja dimineții voastre, să vă fie-n rugăciuni,
Să vedeți a Sa lucrare, plină este de minuni.

Ve-ți găsi mereu odihnă, dacă viața vă va fi,
Poposită jos la cruce, Domnului pentru-a sluji.
Amin