Este-un rost divin în toate,
Chiar și-n vremea cea mai grea,
Rostul este-a ta ființă,
Pentru cer a modela.

Greul modelează firea,
Ce se zbate-a te orbi,
Și a ta răbdare scurtă,
Valea poate-a o lungi.

Are-un rost și strâmtorarea,
Haina îți va curăti,
Îți va arăta cărarea,
Care-n ceruri va sfârși,
Cea îngustă... nu cea lată,
Cea pe care lacrimi sunt,
Lacrimile pocăinței,
Te sfințesc pe-acest pământ.

Este-un rost și-n încercare,
Ea te poate pregăti,
De o zi... cea mai măreață,
Domnul când va reveni.

Te îmbracă încercarea,
În smerenie. . să fii,
Pregătit de înălțare,
Gata pentru veșnicii.

Rostul vântului ce bate,
Este el a scutura,
Tot ce Domnului nu place,
Tot ce nu-i în voia Sa.

Uscăciunea ce te-ascunde,
Scuturată e de vânt,
Să te scoată la lumină,
Din păcat vrea Cel ce-i sfânt.

Când cuptorul se aprinde,
Este-un rost... de-a curăți,
Zgura care răzvrătește,
Sufletele zi de zi.

El aduce strălucire,
Un cuptor are un rost,
Viața vasului să fie,
În lucrare de folos.

Nu-i nimic la întâmplare,
Prelucrarea este grea,
Dar la cârma ei e Domnul,
Modelează cum El vrea.

Și pe cel ce este mândru,
Și pe cel de sine plin,
Îl zdrobește cu iubire,
Ca să fie-un bun creștin.
Amin