Privește către Domnul,
Când valurile vieții,
Adesea se ridică,
Dorite-a scufunda,
Ființa ta plăpândă,
Când stă la o răscruce,
Când noaptea se trezește,
O teamă să îți dea.

Privește către țintă,
Spre ea e izbăvirea,
Iubirea Lui măreață,
Mereu te va-nsoți,
Nu-ți părăsi credința,
Născută-n suferință,
Pe-o cruce blestemată,
Fii tare orice-ar fi.

Privește-ntruna cerul,
Și vei vedea lumina,
Chiar dacă astăzi vremea,
Ea este pe-nserat,
Chiar dacă ploaia strigă,
Chiar dacă vântul bate,
În orice clip-a vieții,
Să crezi neâncetat.

Fii tare când furtuna,
Pornește-a ei mânie,
Fii neclintit pe stâncă,
Căci tu ai fost zidit,
În adevăr, iubire,
De Cel care odată,
Creea întreg pământul,
Și cerul l-a-ntocmit.

Privește spre lumina,
Ce-alungă-ntunecimea,
Și vei zări limanul,
Mereu ești așteptat,
Stau două brațe-ntinse,
Și infinitul care,
Te va primi la masă,
Cu marele-Mpărat.

Cununa strălucită,
O vei purta pe frunte,
De-ți este-n încercare,
Privirea doar în sus,
În ziua cea mai mare,
Ce astăzi nu-i departe,
Pe frunte ți-o va pune,
Un Rege... e Isus.
Amin