Opriți-vă din drum clipă,
Al Meu cuvânt să ascultați,
Curând Eu vin și vreau trăirea,
Și cugetul să cercetați,
Ce îl purtați ades prin lumea,
Ce la sfârșit va poate da,
O veșnicie-ntunecată,
Sfârșit vre-o dată n-are ea.

Doar strigăte de chin și jale,
Se v-auzi când voi veni,
Din gurile ce sapă rane,
Ce știu mereu a otrăvi,
Un strigăt mare de durere,
Dintr-un adânc va răsuna,
Din inimile împietrite,
Dorite a se răzbuna.

Opriți-va din alergarea,
Ce va trudește-atât de greu,
Cine pământului slujește,
Nu este fiu de Dumnezeu,
Cine plăcerea își hrănește,
El își hranește-al său păcat,
În fața lui nu este Raiul,
Va fi în moarte scufundat.

Nu va vedea el veșnicia,
În care dragoste va fi,
Odihna care am promis-o,
Vre-o dată nu o va găsi,
Nu va găsi nici râu de ape,
Va fi cu cei ce vor pieri,
El va cunoaște doar durere,
Fără salvare Mea va fi.

Opriți-vă în loc o clipă,
Și cercetați-vă adânc,
Smeriți-vă în rugăciune,
Nu vă jeliți... Urcați cântând,
V-așteaptă cerul... nemurirea,
O primăvară doar va fi,
Cu adieri mângâietoare,
La umbra lor ve-ți odihni.

E timpul pregătirii voastre,
Nu ațipiți, nu amânați,
Iubirea-n voi mereu să crească,
Mereu în luptă să luptați,
E secerișul azi aproape,
Doar pentru Mine să rodiți,
Căci Roada Duhului e haina,
A celor ce sunt mântuiți.
Amin