Deschide porțile căci iată,
Dorința-mi bate-n ele-acum,
Puterea-mi este la un capăt,
Iar capătul este de drum.

Deschide-le să intru-n clipa,
Fără sfârșit de bucurii,
Primește-mă în ea în grabă,
Mă-nghite-al vieții greu pustii.

În goană umbrele străine,
Dorite a mă nimici,
Aleargă să îmi dea o vină,
Ca să cobor unde nu-i zi.

Dorite să mă otrăvească,
C-un dulce plin ce-i de venin,
Deschide porțile mai iute,
De ele fug... spre Tine vin.

Străbat o vreme-anevoioasă,
Pe buze-un cânt de jale cânt,
Grăbindu-mă s-ajung acasă,
La poarta cerului bătând.
Și strig din nou... . deschide poarta,
Să văd vreau strălucirea Ta,
Un laț aruncă astăzi moartea,
Să fiu o pradă nu aș vrea.

Mi-e așternut nisipul mării,
Ce-i tulburată-adeseori,
Sub val să nu mă dai uitării,
Sub el privesc întinșii nori,
Și strig... deschide Doamne poarta,
Să nu mă-nec în valul greu,
Tu mustră marea ca să tacă,
Ascultă doar de glasul Tău,
Și lasă-mă să intru-n slavă,
Căci mult aș vrea să odihnesc,
Ma înconjoară lupii care,
Mă sfâșie... și obosesc.

Deschide poarta te rog Doamne,
Căci numai Tu-mi ești Dumnezeu,
Și fă ca totul să rămână,
Doar un trecut... trecutul meu.
Amin