Să fiți treji la scăldătoare,
La Betesda cum erau,
Șchiopii, orbii și ologii,
Îngerul când asteptau,
Așteptau mișcarea apei,
Ce adânc se tulbura,
Ca să vindece bolnavul,
Ce în ea se arunca.

Să fiți treji în toi de noapte,
Ca-n grădină Ghetsimani,
Chiar de vă vor vinde frații,
Pe nimic, pe niște bani,
Pân-la capăt este luptă,
Pân-la capăt este greu,
Ridicați-vă privirea,
Ca și orbul Bartimeu.

Să fiți treji în cercetare,
Mai cu foc ca să iubiți,
Mai cu foc să dați iertare,
Ca să nu vă vrăjmășiți,
Vrăjmășia doar ucide,
Sufletele ce sunt vii,
Este seacă cum e vremea,
Îndelungă în pustii.

Să fiți treji în încercare,
Cum nici Iov nu ațipea,
Cum în straja dimineții,
David doar nădăjduia,
Să-i audă Împăratul,
Și suspinul suspinat,
Strigătul cu cereri multe,
Ce-l striga neîncetat.

Să fiți treji întotdeauna,
Niciodată nu clipiți,
Revenirea e aproape,
Lângă ea nu ațipiți,
Viața valuri de ridică,
Să priviți spre mal mereu,
Fără teamă, fără frică,
Vă așteaptă Dumnezeu.

Vă așteaptă vii coline,
Străzile ce-s aurii,
Ne-ațipiți căci iată vine,
Început de veșnicii,
Vine numai începutul,
Căci sfârșit nu va avea,
Sus în cer e infinitul,
Infinitu-i... dragostea.
Amin