Privind spre-ndepărtări plin de credință,
N-am teamă chiar de vremuri grele vin,
Căci viața mea e-n mâna care-alină,
Ea șterge și adâncul de suspin.

Pășesc pe treapta plină de nădejde,
Când vântul bate rece furios,
Dar nu mă clatin căci a mea tărie,
În vreme grea mereu e doar Hristos.

Privind spre zări senine ce-s în zare,
N-am teamă nici de valul ridicat,
Smerenia mi-e haina-n aplecare,
De Domnul cu putere-s îmbrăcat.

Chiar dacă un adânc și-ascute glasul,
Pe el o clipă eu nu poposesc,
Spre marea răsplătire-ntruna pasul,
Pe-adâncul așternut eu îmi grăbesc.

Privind spre mântuirea dăruită,
Fierbinte mi-este inima mereu,
Iubesc cu o iubire fără margini,
Iubesc cum mă iubește Dumnezeu.

Alerg spre-o revenire-n orice clipă,
Sunt gata de un zbor care va fi,
N-am haina zdrențuită căci dorința,
Mi-e vie... vreau pe Domnu-a-l întâlni.

Voi umbre ce îmi stați mereu în față,
Putere nu aveți a mă cădea,
În față am o țintă... este cerul,
De voi azi trec ușor pe mâna Sa.

În urmă ve-ti rămâne, în pierzare,
Căci cerul este locul luminos,
În el nu poate-ajunge niciodată,
Vre-o umbră, ci aleșii lui Hristos.
Amin