M-ai ridicat doar din țărână,
Când spre pierzare mă-ndreptam,
Mi-ai dat să gust doar din iubire,
Când cine sunt? ... eu nu știam.

M-ai pus pe stâncă în picioare,
În adevăr Tu m-ai zidit,
Mi-ai șters păcatul să fiu vasul,
De mână Ta ce-i făurit.

M-ai scos din negura din noapte,
În mine dragoste-ai sădit,
Eram un mort într-o mocirlă,
Azi sunt un fiu ce-i mântuit.

Eram orbit de lumea care,
De Tine ea m-a-ndepărtat,
Îți mulțumesc iubit Părinte,
Din dragoste Tu m-ai salvat.

Mi-ai dat să văd ce-i frumusețea,
Când urâcinea-n fața mea,
Stătea să nu te vad iubite,
Dar te-am văzut căci mila Ta,
Un așternut al morții negre,
Ce pleoapele îmi apleca,
L-ai ridicat cu-a Ta putere,
Ca să te pot mereu vedea.

Mi-ai pus pe buze o cântare,
Lucrarea Ta ca să o cânt,
Ești cea mai mare împlinire,
Ce-am intâlnit-o pe pământ.

Prin Tine simt azi bucuria,
Ce numai ceru-o poate da,
Prin Tine am doar alinare,
Căci simt adânc prezența Ta.

Mi-ai dat să port un mare nume,
Când cei din jur m-au alungat,
Când nimeni nu privea spre mine,
Tu ai privit... m-ai ridicat.

Azi sunt ce sunt numai prin Tine,
Cu-adevărat te-am cunoscut,
Te cânt cu-o inimă aprinsă,
Căci m-ai schimbat cum Tu ai vrut.

Născut din nou sunt doar prin harul,
Și pentru mine ce-ai lăsat,
Căci dintr-un fiu sortit pierzării,
Sunt astăzi fiu de Împărat.

Mostenitoru-Mpărăției,
Ce-i doar în Țara cea de sus,
Orfan nu sunt... Tu-mi ești Părinte,
Un Prieten am... ești Tu Isus.
Amin