Ne-aștepți la țărmul vieții noastre,
Cu Tine vrei ca să prânzim,
În dimineața zilei care,
Te vom vedea sub cer senin.

La masă-ntinsă împreună,
Vom sta cu cei ce te-au slujit,
Când vremea suferinței grele,
Își va avea al ei sfârșit.

Chemarea care-i auzită,
E astăzi pentru-ai Săi copii,
Doar pentru noi e pregătită,
Țara luminii-n veșnicii.

Un loc ce-i plin de primăvară,
Și-așteaptă robii prigoniți,
De Tine-s așteptați la malul,
Cărării celor ne-ațipiți.

Ne-aștepti pe urma ce-ai lăsat-o,
Atotputernic Dumnezeu,
Ai înviat s-avem noi viață,
Căci viață este-n harul Tău.

Ești poarta către nemurire,
Ești adevăru-ntruchipat,
În Tine este fericirea,
Eternitatea am aflat.

Tu vii curând... e-atat de-aproape,
Răsplata ce-i va-ncorona,
Pe cei ce au păzit cuvântul,
Iubind mereu porunca Ta.

Luceafărul din dimineață,
Ești numai Tu... vei răsări,
Când norii nopții ce sunt astăzi,
Vor dispărea... Tu vei veni.

Ne-aștepți la capăt de-alergare,
Cu haine albe-a ne-nălța,
Ca să ne duci la pomul vieții,
Odihnă veșnic-a afla.

Afara câinii vor rămâne,
Închinători la străini,
În cer vor fi acei ce astăzi,
Aici sunt numai pelerini.

Un har pe ei îi însoțește,
Un scut ceresc pân-la sfârșit,
Aleșii Lui din straja zilei,
Doar pentru ei El s-a jertfit.

Ca Mielul blând tacu pe cruce,
Să fie astăzi așteptat,
Mireasa, Duhul strigă... , , Vino! ! ! ,
De-aleștii Tăi ești așteptat".
Amin