Privind la Golgota, la cruce,
Descopăr ce e dragostea,
Pe ea murea și pentru mine,
Isus... când viața își dădea.
Eram pierdut, străin de toate,
Ce poate cerul oferi,
Dar mi-a purtat Isus păcatul,
Să pot eu viață a primi
Privind spre rănile ce-odată,
Lăsate-au fost când El urca,
De bicele ce fără milă,
Loveau... vedeam ce-i dragostea.
Tăcut iubea fără măsură,
Să pot să fiu eu azi salvat,
Din rătăcit înspre pierzare,
Să fiu un fiu de Împărat.
Privind spre marea suferință,
Ce pentru mine-a suferit,
Văd milă Sa și îndurarea,
Prin care El m-a mântuit.
M-a scos din lumea de păcate,
Ce-n rătăcire m-a condus,
Să pot să fiu și eu azi frate,
Cu al meu Domn iubit Isus.
Spre spinii fruntea ce-i rănise,
Privesc... în ei eu văd mereu,
Iubirea cea nemărginită,
Ce-o are numai Dumnezeu.
Îmi dă speranță și putere,
Căci pentru mine se jertfea,
Când pe Golgota-n suferință,
Spre cer o poartă-mi deschidea.
Să tac nu pot privind calvarul,
Ce l-a răbdat în locul meu,
Îi cânt cântarea biruinței,
Îl laud doar pe Dumnezeu.
Îi voi cânta întotdeauna,
Asupra Lui El a luat,
Păcatul meu și-a omenirii,
Cu sânge sfânt El m-a spălat.
Amin