1. Smerenia-i porunca cea mai adânc cerută,
căci ea-i virtutea cea mai duioasă și tăcută
și ea-i îmbrățișarea cea mai cu drag purtată
de Fiul și de Mielul smerit de orice dată.

2. În smerenie-i blândețe, curăție și răbdare,
de aceea peste dânsa e-n veci binecuvântare.

3. Smerenia renunță la orice drept al său
când vede că-i un semen ce suferă mai rău,
smerenia s-așează pe cel din urmă loc
când asta încolțește al binelui mijloc.

4. Nu-i nici un om să poată a renunța la toate,
numai smeritul poate,
numai smeritul poate.

5. Cât de frumoasă-i totdeauna smerenia adevărată
dar și cu cât mai mult o cauți,
cu-atât mai rară se arată
și ce respingătoare este smerenia cea prefăcută,
dar și cu cât mai mult o-nconjuri
cu-atâta-i și mai des văzută.

6. Nu-i smerenie aceea ce renunță când nu poate,
ci-i aceea ce renunță când le poate-avea pe toate.

7. Nu-i smerenie aceea care rabdă obligată,
ci-i aceea care rabdă când e în puterea toată,
Sfântul n-a răbdat ocara subjugat de slăbiciune
ci-a răbdat-o când puternic putea face-orice minune.

8. Smerenia-i dovada cui este credincios,
aceasta e umblarea cerută
de orice drum frumos.

9. Smerenia și curăția sunt cele două-mbrățișări
pe care ni le cere Cerul în slujba unei mari lucrări,
cât le avem pe-acestea două noi mergem pe un drum curat,
când le-am pierdut pe-acestea două
noi legământul ne-am călcat.

10. În smerenie e pace, mulțumire și alin,
fără ea viețuirea între oameni e un chin.

11. Umilința-adevărată nu-i doar cea a feței sfinte,
nici doar cea a-mbrăcămintei,
nici cea numai de cuvinte,
- deși sunt și-acestea toate, însă mai presus de ele,
ea e-n inima ce poate toate-n lacrimi să le spele.

12. Om smerit nu este-acela ce se laudă că este,
ci-i acela despre care alții duc această veste.

13. Umilința-adevărată e frumoasă cât s-ascunde,
umilința prefăcută e urâtă orișiunde,
umilința-adevărată-i mulțumită și tăcută
- însă cea lăudăroasă-i umilința prefăcută.

14. Poți ușor s-ascunzi de unii umilința prefăcută,
vine-odată însă vremea când de toți va fi văzută.

15. Ești curat numai atâta câtă vreme ești smerit,
când smerenia-i pierdut-o, ești un trufaș osândit
și ești frate câtă vreme poți fi sincer și curat,
dacă pierzi sinceritatea, ești un iudă blestemat.