Îngâmfarea
Autor: Traian Dorz  |  Album: Comori Nemuritoare  |  Tematica: Zidire spirituala
Resursa adaugata de Alexandra1989 in 28/12/2024
Îngâmfarea este semnul celui prost și vanitos,
care vrea mereu să pară cel mai drept și credincios,
care vrea să se arate mult mai mult cât e de fel -
- fiul meu, oriunde-l afli, depărtează-te de el.
Îngâmfatul, din nimica vrea să pară cel mai mare,
- omul mare se cunoaște prin smerenia ce-o are.
Omul nobil se cunoaște prin purtarea lui smerită,
îngâmfatul se cunoaște prin prostia lui vădită,
cel ce-ți merită respectul, nu ți-l cere niciodată,
cel ce-ți cere și pretinde
- că nu-l merită, se-arată.
Cea mai mare înșelare-i să te prețuiești mai sus
decât meriți după cele câte le-ai făcut și spus.
Îngâmfarea e păcatul cel dintâi la cei mai mulți,
ea se-arată de departe când îi vezi și când i-asculți,
ea-ntinează și respinge chiar și ce e bun în ei
o, de n-ar fi niciodată ea la voi iubiții mei.
Îngâmfarea e o stare vinovată la oricine,
tu urmașul meu socoate-o o prostie și-o rușine.
Omul nobil nu se-ngâmfă niciodată și niciunde,
el cuviincios întreabă
și cuviincios răspunde,
ce nu știe recunoaște că nu știe și întreabă,
dar cel îngâmfat prostește se înfige-n orice treabă.
Îngâmfarea mai mult ține nu de om ci de-animal,
îngâmfat se zice despre un catâr, un leu și-un cal.
Îngâmfarea-i din satana, el e primul îngâmfat,
din nebuna-i îngâmfare a ieșit primul păcat
și oricine se îngâmfă și n-ascultă în vreun fel,
este fiul lui satana și va moșteni cu el.
De-ngâmfare scapă numai sufletul care-i smerit,
locul cel mai jos, acela este cel mai fericit.
Îngâmfatul se pretinde totdeauna mai deștept.
Tot ce spune el e unic,
tot ce face el e drept,
tot ce e al lui e mare,
ce-i al altora e mic...
De aceea îngâmfatul e-un om prost și de nimic.
Îngâmfarea e păcatul ce orbește ochii minții
de nu-ți mai cunoști măsura,
nici mai recunoști părinții.
Cine umblă cu-ngâmfare în Lucrarea Celui Sfânt
se va prăbuși deodată pe vecie în mormânt,
că-ngâmfarea-i dezbinare și-i păcatul neiertat
care este-ntotdeauna pedepsit și judecat.
Ce urâtă-i îngâmfarea la oricine și oricând,
dar la cel ce-și zice frate e urâtă-n primul rând.
Îngâmfarea duce numai la dezbin și tulburare,
vânzători de frați sunt numai cei robiți de îngâmfare,
și pentru întâietate vând și mint și fac oricâte,
Doamne, scapă-ne de-aceste fețe crunte și urâte.
1. Îngâmfarea este semnul celui prost și vanitos,
care vrea mereu să pară cel mai drept și credincios,
care vrea să se arate mult mai mult cât e de fel -
- fiul meu, oriunde-l afli, depărtează-te de el.

2. Îngâmfatul, din nimica vrea să pară cel mai mare,
- omul mare se cunoaște prin smerenia ce-o are.

3. Omul nobil se cunoaște prin purtarea lui smerită,
îngâmfatul se cunoaște prin prostia lui vădită,
cel ce-ți merită respectul, nu ți-l cere niciodată,
cel ce-ți cere și pretinde
- că nu-l merită, se-arată.

4. Cea mai mare înșelare-i să te prețuiești mai sus
decât meriți după cele câte le-ai făcut și spus.

5. Îngâmfarea e păcatul cel dintâi la cei mai mulți,
ea se-arată de departe când îi vezi și când i-asculți,
ea-ntinează și respinge chiar și ce e bun în ei
o, de n-ar fi niciodată ea la voi iubiții mei.

6. Îngâmfarea e o stare vinovată la oricine,
tu urmașul meu socoate-o o prostie și-o rușine.

7. Omul nobil nu se-ngâmfă niciodată și niciunde,
el cuviincios întreabă
și cuviincios răspunde,
ce nu știe recunoaște că nu știe și întreabă,
dar cel îngâmfat prostește se înfige-n orice treabă.

8. Îngâmfarea mai mult ține nu de om ci de-animal,
îngâmfat se zice despre un catâr, un leu și-un cal.

9. Îngâmfarea-i din satana, el e primul îngâmfat,
din nebuna-i îngâmfare a ieșit primul păcat
și oricine se îngâmfă și n-ascultă în vreun fel,
este fiul lui satana și va moșteni cu el.

10. De-ngâmfare scapă numai sufletul care-i smerit,
locul cel mai jos, acela este cel mai fericit.

11. Îngâmfatul se pretinde totdeauna mai deștept.
Tot ce spune el e unic,
tot ce face el e drept,
tot ce e al lui e mare,
ce-i al altora e mic...
De aceea îngâmfatul e-un om prost și de nimic.

12. Îngâmfarea e păcatul ce orbește ochii minții
de nu-ți mai cunoști măsura,
nici mai recunoști părinții.

13. Cine umblă cu-ngâmfare în Lucrarea Celui Sfânt
se va prăbuși deodată pe vecie în mormânt,
că-ngâmfarea-i dezbinare și-i păcatul neiertat
care este-ntotdeauna pedepsit și judecat.

14. Ce urâtă-i îngâmfarea la oricine și oricând,
dar la cel ce-și zice frate e urâtă-n primul rând.

15. Îngâmfarea duce numai la dezbin și tulburare,
vânzători de frați sunt numai cei robiți de îngâmfare,
și pentru întâietate vând și mint și fac oricâte,
Doamne, scapă-ne de-aceste fețe crunte și urâte.
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 171
  • Export PDF: 7
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni