Strofă 1
Fă economie încă de pe când e punga plină,
banul nici să nu se-arunce
dar nici să nu ia rugină,
nici zgârcit nu fie omul, nici risipitor nu fie,
cumpătarea te învață vrednica economie.
Strofă 2
Orice bănuț fie-ți frumos,
nu-l da pe lucruri de prisos.
Strofă 3
Cine-nvață pe copilul său să fie cumpătat,
îi arată cea mai bună cale-a deveni bogat.
Strofă 4
Un lucru ieftin nu-l lua
căci el prea scump te va costa.
Acele ieftine se rup
de șapte ori cât unul scump.
Strofă 5
N-arunca nici o cojiță orișicât e de uscată,
oricine aruncă pâinea, plânge după ea odată.
Strofă 6
Chiar dacă ți-e sacul plin,
ia cu-o boabă mai puțin,
azi o boabă - mâine-o boabă,
ai când lipsă te întreabă.
Strofă 7
Dacă poți găti mâncarea și fără acest surcel,
nu-l pune pe foc degeaba,
mâine-ai să te rogi de el.
Strofă 8
Dacă te-ncălzește haina fără panglici și gătele,
cruță-ți banii tăi și munca
- mai frumos ești fără ele.
Strofă 9
Orice lucru vezi, - dar care nu-ți lipsește neapărat,
nu-ți da banii, - vine-o lipsă și-o să ai de cumpărat.
Strofă 10
Celui cu economie
leu-i este ca o mie,
celui negândit mereu
mia-i este ca un leu.
Strofă 11
N-arunca un strop de apă când se veștejește-o floare,
mult e și un fir de ață când e cineva ce n-are.
Strofă 12
După omul cumpătat
vine soarele în sat,
după cel risipitor
vine numai ger și nor.
Strofă 13
Strânge totdeauna tot ce folosește,
nu știi niciodată unde trebuiește.
Strofă 14
De-aruncat poți totdeauna - dacă vrei s-arunci,
dar de-aflat nu poți oriunde,
- și ce faci atunci?
Strofă 15
Stai! Nu arunca mâncarea, - e păcat de moarte când
este-o pasăre, ori câine, ori un om rămas flămând...
Du-o undeva și pune-o, un stomac flămând s-o ia,
nici nu știi ce vietate ar muri fără de ea.