1. Clevetirea e păcatul omului gelos și rău,
ea nu suferă să știe mai frumos pe-un frate-al său,
ea nu suferă să vadă un mai înzestrat ca el
și-atunci umblă să-l împroaște cu noroi în orice fel.

2. Clevetirea e o crimă căci ucide bunul nume
care unui om îi este darul cel mai scump din lume.

3. Bârfitorul este vasul unde-și pune cel rău ura
și din care-apoi împroașcă până unde-l ține gura,
n-are diavolul pe lume un vas mai spurcat să țină
toată ura cea cu care tot ce-i mai sfânt învenină.

4. Bârfitorul nu se teme nici de cer nici de păcat,
de s-ar teme n-ar mai face acest lucru blestemat.

5. Multe rele face omul dar din ele cel mai mare
e atunci când spre-al său frate varsă ura bârfitoare,
căci bârfirea otrăvește totdeauna pe oricine
dar întâi se otrăvește bârfitorul, el pe sine.

6. A bârfirii judecată
face rău la trei deodată:
la bârfit, la bârfitor
și la cel ascultător.

7. Clevetirea este arma cea mai rea și blestemată,
om nelegiuit e-acela ce-a umblat cu ea vreodată,
om nelegiuit e-acela ce-o îndreaptă spre oricine
și-nmiit mai mult e-acela ce bârfește-un om de bine.

8. Bârfitoru-i ca bârfirea,
el e rău și ea e rea
și vor arde împreună, ea cu el și el cu ea.

9. Clevetirea-i răzbunarea omului gelos și rău
împotriva unui semen sau a unui frate-al său,
pentru starea de micime ce și-o simte-acel mișel,
față de acela care e mai vrednic decât el.

10. Orice lucru-și are vremea
și la orice vorbă-i rând,
numai vremea clevetirii de n-ar mai veni nicicând.

11. Clevetirea este fiica cea mai mare-a lui satan
și cu ea se însoțește omul trufaș și viclean,
trufașul și clevetirea nasc apoi șerpi veninoși
care sar mai rău să muște chiar pe cei mai credincioși.

12. Clevetirea e-ncercarea de-a-ți ascunde-a ta rușine
când gelos îl vezi pe altul, că-i mai vrednic decât tine.

13. Bârfitorule netrebnic, nu te vezi ce șarpe ești
când tu cauți cu vorbe rele pe-un om bun să-l otrăvești?
Nu ți-e frică de osânda ce ți-o grămădești mereu,
nu te temi că vine vremea să te bată Dumnezeu?

14. Bârfitorule-ncetează să mai faci ce faci acum,
nu-i spre iad, cum e bârfirea, un mai scurt
și grabnic drum!

15. Clevetirea nu-ntinează pe cel bun când îl lovește
ci se-ntoarce tot acolo peste cel ce clevetește,
și cu cât mai mult aruncă bârfitorul cu noroi,
cu atâta se îngroapă mai adânc pe el apoi.