1. Mai tare-i omul ca o piatră
dar și mai slab e ca o floare;
adesea-n față nu-și arată
ce-n inimă adânc îl doare,
ce unul poate spune-ndată
în altul zace până moare.

2. Apucăturile fac omul -
și după-acestea-l recunoști
că-i omul om din neam de cinste
sau că-i un prost din neam de proști.

3. Dacă-mi iubești câinele meu, vei ține și la mine,
că nu-mi poți face mie rău iar casei mele bine.
Nu poți să-L bucuri pe Cel Bun urând a Lui Lucrare,
nu poți privi c-un ochi în jos, cu celălalt spre soare.

4. În pustiu nu afli prieteni,
caută-i mai nainte,
pentru mîine, de-azi gândește
- de ești om cuminte.

5. Bunul nume mai de preț e
ca o cingătoare,
care este numai aur și mărgăritare,
el prin cinste se câștigă și prin bunătate,
și prin muncă și-l păstrează
- omul care poate.

6. Cu zgârcitul și cu lupul să nu te-nsoțești vreodată,
că ori ieși cu omenia ori cu oaia despuiată.

7. Omul lacom este-asemeni unui șarpe care-ar vrea
să înghită o cămilă, - în curând se va-neca.

8. Mai sărac ca toți e-acela ce tot ia și nu-i sătul,
nimeni nu-i dă cât dorește
- numai moartea-i dă destul.

9. Lacomul și egoistul nu ți-s prieteni buni nicicând,
dac-au un folos din asta, cum te cumpără, - te vând.

10. Săracul chiar dacă-i lipsit
arareori e om zgârcit,
zgârcitul e flămând în veac
de-aceea pururea-i sărac.

11. Mai bine-ți petrece noaptea furios decât căit,
de aceea taci și lasă răzbunarea - negreșit!

12. Cel ce merge cu mânie și cu dor de răzbunare
e ca cel pornit pe ape prin furtuna cea mai mare.

13. Limba rea-i cuțit cu două ascuțișuri, ce rănesc
și pe cei bârfiți de dânsa, și pe cei care bârfesc.

14. Fii stăpân pe limba ta,
dacă nu ți-o poți mușca.

15. Limba sparge multe capuri, multe case și cetăți
semănând atâtea rele și-nvrăjbiri de-atâtea dăți.

16. Ca scorpia-i lingușitorul
la gură-i uns - cu coada-mpunge,
ferește-te de el oriunde
și câte zile vei ajunge.

17. Este-o nebunie-adesea să te-arați prea înțelept,
bună-i orișicând măsura și-n ce-i bine și-n ce-i drept.

18. Toată viața-nvață omul înțelept cu-adevărat
și nu spune niciodată c-a ajuns prea învățat.

19. Să nu faci ce te condamnă cugetul și gândul tău,
căci păcatul cu știință este pedepsit mai rău.

20. Proștii sunt cei ce și-n vină
tot susțin că ei sunt drepți,
căci de și-ar cunoaște vina
n-ar fi proști, ci-ar fi deștepți.

21. De la cei cinstiți să-nveți
calea vrednicei vieți.

22. Dreptatea-i o căruță ce poartă doar pe-acei
ce stau cu cumpătare și treji pe capra ei.

23. Îndrăzneala e un leu
ne-nfricat de nici un greu.

24. Adevăru-i totdeauna treaz și-aprins ca un cățel,
dar nu mușcă decât furii ce se tem și fug de el.

25. Disperarea, totdeauna face răul cel mai mare
chiar când ești mai la-ntuneric ea îți suflă-n lumânare.

26. Ca și molia sau cariul
așa roade disperarea,
omul curajos și vrednic
cu curaj i-nfruntă marea.

27. Luptă piept la piept cu greul,
nu te da oricât te-ncinge,
căci cu cât mai grea e lupta
ești mai brav când vei învinge.

28. Totdeauna prietenia cu un om supărăcios
numai pagubă ți-aduce, nu-ți aduce vreun folos.

29. Să nu judeci greu pe altul
cât nu ești în starea sa,
căci ușor îți pare sacul
pe spinarea altuia.

30. Trebuie nespus de tare, ce e bine, să iubim,
pentru ca s-avem putere, de ce-i rău, să ne ferim.

31. Câinele acolo latră unde i se dă mâncare,
sluga-l apără pe-acela de la care plata-și are,
de nu știi cine-l trimite pe vreunul ce-ți vorbește,
vezi-l pentru cine zice - și-ai să știi cine-l hrănește.

32. Nu se teme de-nchisoare cel nevinovat,
nu se teme de rușine omul cel curat,
nu se teme noaptea omul curajos deplin,
- nu se teme de furtună cerul cel senin...

33. Când vezi lupul nu-ntreba
unde este urma sa,
când vezi lucrul făptuit
rar întrebi cum s-a pornit,
- ca să nu dea răul spic
smulge-l până-i încă mic.

34. Și-o oală spartă-și bate joc
de-o oală fără coadă,
- fac haz și cei fără noroc
de mintea cea neroadă.

35. Cui i-e lene să frământe, - toată ziua cerne,
- se frământă noaptea-ntreagă, cine nu-și așterne,
să tot fugă toată viața - tot sărac sfârșește,
omul care fără minte umblă și muncește.

36. Cine tot mănâncă miere - dă și de otravă-odată,
- în ruină se sfârșește cel cu viața desfrânată.

37. Grăunte cu grăunte îți face sacul plin,
când ban cu ban se strânge, atunci și sute vin,
și bine lângă bine când strângi muncind așa,
nici nu știi ce comoară ți-adună munca ta.

38. Nu-nchide încă ușa cât porcul e scăpat,
nu merge la odihnă cât lucru-i ne-ncheiat,
și nu-ți slăbi-alergarea cât n-ai ajuns la țel,
- cât n-ai zdrobit păcatul, tu nu-ți uita de el.

39. Bate-ți capul câtă vreme nu-s picioarele udate
căci când le-ai udat, adesea în zadar ți-l vei mai bate,
- te ferește înainte, de primejdii și de rele
căci pe urmă, o, pe urmă, e târziu când ești în ele.

40. Și să bei, - și cinste să-ai
nu se poate oricât vreai -
oamenii ce umblă bând
n-au un nume bun nicicând.

41. Lucrul de-azi, în viața ta
pentru mâine nu-l lăsa,
mâine-i altul de făcut
ce-i lăsat, e bun pierdut.

42. Până nu mânci usturoi gura nu-ți miroasă
- până n-ai un rău în gând, vorba rea nu-ți iasă.

43. Cu oricâte vorbe bune nu-ți plătești o datorie,
numai gândul bun n-ajută,
- fapta trebuie să fie.

44. De unde pâine ai mâncat
să nu calci necuviincios,
- cu omul ce te-a ajutat
de-a pururi să te porți frumos.

45. Nu-s nicicând săraci aceia care știu munci și pot,
săraci sunt aceia care de la alții-așteaptă tot,
- câtă vreme știi un lucru și-l poți face, n-aștepta
de la nimeni să ți-l facă, - vei fi om făcând așa.

46. Banii-n pungă, ori gunoiul în poiată - e tot una,
- tot ce stă în nemișcare se împute totdeauna.

47. Banii pe nedrept primiți
sunt la doctori cheltuiți,
- tot ce vine necinstit
merge cum a și venit.

48. Oricine când te află moale
ușor o să te bage-n foale,
de-aceea tare fii cât poți,
să nu te lași mâncat de toți.

49. De-ar fi dulce doctoria și bețivii toți ar bea,
dac-ar fi ușoară cinstea toți s-ar ferici cu ea,
dac-ar fi ușoară calea omeniei, toți ar vrea
- însă nu-s, ca să se-arate cine-s vrednici a le-avea.

50. Darul cel cu cinste dat
nici o casă n-a stricat,
darul cel nelegiuit
multe case-a nimicit.

51. Omul leneș și credința fără fapte-i mortăciune,
boală și păcat e pururi și-n ce face și-n ce spune.

52. Orișicât ai să te-ntorci
n-ai să vezi stână de porci,
nici cântare la măgari,
- nici gând sfânt la cei murdari.

53. Cinstește! - Dacă vrei să fii
cinstit, de mari sau de copii,
iar ca să fii iubit de toți,
se cere tu întâi să-i poți.

54. Invidia e ca focul care ți-l aprinzi în sân,
din virtuțile frumoase, numai praf și scrum rămân.

55. Mănâncă ce vrei și poți,
dar te-mbracă-așa ca toți.
- Ce mănânci nimeni nu știe,
dar ce-mbraci te văd o mie.

56. Pe mulți întreabă-i când voiești
dar lucrul fă-ți cum tu-l dorești,
întreabă-i dacă vrei pe toți
dar casa fă-ți cum tu socoți.

57. Învață-te pe tine apoi pe alții-nvață,
atunci învățătura dă roade în viață.

58. Ce auzi aceea-nveți,
fii cu grijă ce repeți,
ca să cânți,
nu să regreți.

59. Omul înțelept, pe sine, se va judeca oricum
iar pe altul niciodată,
- asta s-o înveți acum.

60. Nu tu să te lauzi, alții să o facă,
gurii tale-i șade mai frumos să tacă.

61. Cine laudă tâlharul știi că-i place tâlhăria,
cine laudă dreptatea își arată omenia.

62. De bunul simț are nevoie
oricine și în orice loc,
dar vai, puțini își fac dintr-însul
al înțelegerii mijloc.

63. Să fii pentru părinții tăi, atât la greu cât și la bine,
aceea ce dorești a fi copiii tăi și pentru tine.

64. Cei doi medici, pentru tineri,
sunt doar munca și-nfrânarea.
- Fericiți vor fi aceia
ce le-ascultă îndrumarea.

65. Fă-i prietenului bine ca de rău să ți-l ferești,
iar dușmanului fă-i bine ca să poți să-l cucerești.

66. Insulta te arată mai jos ca cel vrăjmaș,
revanșa te așează pe-același rău făgaș,
ci singură iertarea te-nalță mai presus
- vei înțelege oare ce adevăr ți-am spus?

67. Mincinosul e ca banul fals, la orișicine-l are,
- când e dovedit odată, a rămas fără valoare.

68. Eroii și-nțelepții, - vina
pot a-nțelege-o și-a ierta,
dar lașii și nebunii numai
vor cleveti și judeca.

69. Lenevia roade viața ca rugina cea mai rea,
mult mai repede ca munca cea mai aspră și mai grea.

70. Lenevia și prostia sunt cele mai rele rele,
toate celelalte patimi zămislesc și cresc din ele.

71. Sărăcia are numai prea puțin din câte sunt,
luxul cere tot mai multe și din toate pe pământ,
dar zgârcenia nici toate nu-i ajung, ci tot mai vrea,
- numai moartea pune capăt la această poftă rea.

72. Mincinosu-i ca acela care umblă cu bani răi:
când e prins odată, gata, s-a sfârșit cu banii săi.

73. O voință ce lucrează prin iubire - e-un izvor
de virtute și izbândă, - la un tânăr muncitor.

74. Omul cu voință tare
are mii de căi spre țel,
- dar nici una nu mai are
cel fără voință-n el.

75. Munca cea cu bucurie umple casa de lumină
când femeia e furnică, iar bărbatul e albină.

76. Cel cinstit, întotdeauna
caută munca și-o cinstește
- înjosit e cel ce crede
că vreo muncă-l înjosește.

77. Când muncești, tu ai de toate - iar din casa încărcată
poți și ajuta pe alții
și să nu ceri niciodată.

78. Munca-ți dă mereu putere
lenea totdeauna-ți cere,
munca-ți dă mereu de toate
lenea numai rele-ți poate.

79. Să înveți cu bucurie
munca, din copilărie,
- leneșul din tinerețe
va cerși la bătrânețe.

80. Frumusețe-adevărată e atunci când poți vedea
un obraz negrit de muncă, dar înfrumsețat de ea,
și o viață-nnobilată de cinstitul muncii har
- o asemenea frumsețe e ca aurul de rar.

81. Când ești sănătos și tânăr
folosește-ți vremea bine,
că de-ți pierzi tu astăzi vremea
mâine-ai să te pierzi pe tine.

82. Caută să ajungi prin muncă, ceva, cât ai fi de mic,
că-i mai bine-a nu fi-n lume, decât a nu fi nimic.

83. Mulțumirea că trăiesc
au doar cei care muncesc,
leneșii mereu cârtesc
- ei nu merg, ci se târăsc.

84. Apa care nu mai curge se și strică neapărat
- omul care nu lucrează va ajunge-un ruinat.

85. Cel ce moare pentru alții va trăi pe totdeauna
- când iubirea-ncununează, veșnică va fi cununa.

86. În cinste fii mereu statornic
și de nimic ademenit...
- cât ești cinstit, vei sta puternic
dar cazi, când nu mai ești cinstit.

87. Nu-ți învinge-nșelătorul
cinstea, prin puterea sa
- tu te lași învins prin poftă,
tu, prin slăbiciunea ta!

88. Cinstea, munca și-Adevărul - tu să le iubești învață
cel ce le-a deprins pe astea, va fi fericit în viață.

89. Blestemată-i lăcomia și cel lacom până-n veac,
lacomul oricât să aibă, e tot rău și tot sărac.

90. Nu în locul unde șade ci în starea care-o are
află omul fericirea sau durerea cea mai mare,
starea inimii și minții (nu averea dinafară)
îl înalță spre cinstire, sau l-îngroapă în ocară.

91. Stăpânește-ți nervii, caută liniștirea-n muncă bună,
să nu otrăvești viața celui care-ți stă-mpreună.
Că de nu-ți înfrângi mânia
ci-i dai liber frâu când vine
amărăști și-a ta viață
și-a cui este lângă tine.

92. Dă, ce dai, cu bucurie,
- ori dai mult ori dai puțin -
- îndoit e darul celui care dă cu gând senin.

93. De binefacere, cel rău, o dată are parte,
cel bun se bucură de ea întruna, pân-la moarte.

94. Dacă poți da bani sau pâine
nu da numai promisiuni,
- și nu spune: "vino mâine"
dacă știi că spui minciuni.

95. Dacă sfatul ascultării, cel dintâi, la fiu-ți dai,
atunci celelalte sfaturi pot să fie care vreai.

96. Greu câștigi un prieten, dar îl pierzi ușor,
- fii întotdeauna binevoitor.

97. Cărți, ca și prieteni, n-avem casa plină
dar ce-avem să fie hrană și lumină.

98. Lumea-i ca o casă unde poposim.
- Să zâmbim acelor care-i întâlnim.

99. Să spui prostului să tacă, poate nu-i cuviincios
însă a-l lăsa-nainte, e barbar și-i monstruos.

100. Cu un bun tovarăș, calea ți-e scurtată,
- nu porni departe, singur, niciodată.

101. Patru lucruri nu le spune, nici la unul, nici la toți:
tot ce știi, tot ce-ți lipsește, tot ce ai și tot ce poți.

102. Gura puștii nu-i așa
prăpăd ca o gură rea,
gura puștii nu te doare
ca o gură bârfitoare.

103. Verigheta la femeie nu-i inel, ci-i legământ
care să-i aducă-aminte de cuvântul cel mai sfânt,
ca-n sfințenie să-și țină trupul său și casa ei,
- asta este verigheta unei vrednice femei.

104. Acela este bun pe lume ce mai întâi e drept, îți spun,
și omul cel mai drept întruna e cel mai bun de la Cel mai Bun.

105. Ce nu vrei a-ți ști dușmanul să nu spui la cel iubit,
- omu-i slab, iar vorba scapă și prin zidul cel păzit.

106. Prietenul flecar al celui ce să tacă s-a deprins
e ca praful din pustie, călătorului aprins.

107. Învață-l cum să tacă, pe fiu, de mititel,
căci de vorbit, oricine, se-nvață singur el.

108. Doi flecari când stau la masă,
nimeni n-are loc în casă.

109. Mai bine-un rău cuminte decât un bine prost,
cumintele se-ndreaptă, dar prostul - cum a fost.

110. Mâncarea fă-o cum ți-o placi
și nu-ntreba pe nime,
însă atuncea când te-mbraci
întreabă pe-o mulțime.

111. Limba este ca un câine, paznic bun când e legat,
însă mușcă rău îndată ce prea slobod l-ai lăsat.

112. Minciuna care face bine
s-o prețuiești în gândul tău,
mai mult ca adevărul care
va face-n loc de bine rău.

113. Argint este cuvântul, dar aur e tăcerea,
- ferice omul care din ele-și face-averea.

114. Cel care-ți dă un dar mai mic
așteaptă unul mare,
- rar om e cel ce-ar dărui
când nici o plată n-are.

115. Nebunul și gelosul hulesc pe cel curat
în loc să-l însoțească pe drumu-adevărat.

116. Omul, ca-nțelept să fie, cinci condiții să-mplinească:
să-nvețe, să facă, să uite, să tacă, să-și amintească.

117. Cel încet la supărare
e viteazul cel mai tare,
cel ce s-a învins pe el
n-are-un alt dușman la fel.

118. Cine-ascultă o mustrare fără a se-nfuria,
îi va fi întotdeauna mai ușor a se-ndrepta.

119. Un răspuns frumos și blând
stâmpără furii urlând,
un cuvânt de pace plin
face totul iar senin.

120. Ce folos că nu bei vin
când ești furios - venin!
Nu ești beat de băutură
dar ești beat mai rău de ură.

121. Mânia este arma rea
ce-și strică tocmai teaca sa.

122. Să fiu sărac - că nu mi-e greu
când pot avea bordeiul meu,
- dau mii de regi pe frații mei,
las aurul - și merg la ei.

123. Cazanul care fierbe-nchis degrab o să plesnească,
- nu poți s-ascunzi nimic prea mult să nu se dovedească.

124. Din frunza de dovleac nu poți
să-ți faci învelitoare,
- nici stricăciunea nu-ți ascunzi
sub laudele-ușoare.

125. Nici într-un grajd din cele mari
nu pot trăi doi armăsari,
- doi oameni când se dușmănesc
oriunde-ar fi - cu greu trăiesc.

126. Multe vorbe-auzi la moară
dar cum vin, așa și zboară,
- prost e cel care se ia
după tot ce zboară-așa.

127. De gardul putred niciodată să nu te rezemi, c-ai să cazi,
- când pe un om stricat te bizui pați și rușine și necaz.

128. Pentru nicovala groasă trebuie un gros ciocan,
- trebuiesc cuvinte grele când e omul mitocan,
- trebuiește-nștiințare aspră când păcatu-i greu,
altfel omul pe vecie piere ca un meteleu.

129. Nu la fiecare coș
unde-i fum - se face borș,
nici sub orișice basma
mamă bună poți afla.

130. Pe cel cu picioare goale
nu-l strâng cizme, nici sandale,
- omul mulțumit mereu
nu se plânge nici de-un greu.

131. La colț se pune piatra bună
și omul bun la loc cinstit,
acela care astfel face
se dovedește iscusit.

132. Banul e rotund, - de-aceea nu-i o bună temelie,
toți cei ce-au zidit pe aur au sfârșit în nebunie,
fericirea nu ți-o cumperi cu oricâtă avuție,
numai mintea și virtutea ți-o pot da pe veșnicie.

133. Rar găsești vatră străină cu căldură fără jar,
mamă vitregă, cu milă și iubire-i și mai rar,
dar când este una care crește fii străini cu drag,
înmiit s-o prețuiască cei care-au avut-o-n prag.

134. Tu să nu te faci deloc
clește unde vezi că-i foc,
căci atunci în vină cazi,
hoțul scapă, tu te arzi.

135. Medicul mai bun va face tăietura și mai mare,
prietenul mai bun e-acela care dă mai grea mustrare,
și mai bun părinte-i care mustră fiul său și-l ceartă
- vai de omul cărui toate i se laudă și iartă!

136. Orișiunde te vei duce măsurat e locul tău,
- n-ai să poți să faci nici bine,
cât ai vrea să faci,
- nici rău.

137. Nu prinzi pește pe uscat,
nici dormind n-ajungi bogat,
nici umblând necredincios
n-ajungi raiul luminos.

138. Doi inși se tem de pușca goală,
de pușca plină unul doar,
- mai mulți se sperie de-o umbră
decât li-e teamă de-un tâlhar,
mai mulți se sperie de moarte
decât de iadul cel mai greu
și mai ușor cred în satana
decât cred mulți în Dumnezeu.

139. Când e părintele prea bun
s-alege fiul om nebun,
când e părintele prea rău
își face fiară fiul său,
- părintele când e-nțelept
se poartă-ntotdeauna drept.

140. Cine sare multe garduri va lăsa cămașa-n par,
- cine se dedă la furturi va sfârși plângând amar.

141. Pentru omul cel cuminte a minți e-ngrozitor,
- prin minciună el se simte vinovatul tuturor.

142. Oțetul tare-și face rău
spărgându-și singur vasul său,
iar omul cel nervos la fel
se nimicește el pe el.

143. Decât un prieten fără minte mai bine un dușman deștept,
căci un deștept chiar când e dușman
nicicând nu-ți face ce nu-i drept,
cel fără minte, chiar prieten, îți face rău și fără rost, -
nici nu gândești în câte rele e-n stare să te bage-un prost.

144. Omul cel nebun sau beat
crede-ades că-i împărat,
omul mic în cinste pus,
pentru veci se crede sus.

145. Om cinstit e doar acela care nu-i silit să spună
nicăierea, niciodată, nimănuia - vreo minciună.

146. Vorba și mâncarea - cât sunt mai puține,
vor feri de rele - și vor face bine.

147. Părinții s-aibă grijă de fiii lor mereu,
căci ei dau pentru dânșii răspunsul cel mai greu,
căminul să-și păzească curat și iubitor,
iubirea dezbinată, zdrobește viața lor.

148. Păcatul e ca focul: întâi e mititel,
dar crește tot mai mare cu cât mai pui pe el,
- de vrei să nu te ardă, să-l stingi de la-nceput,
căci în zadar e-adesea, atunci când a crescut.

149. Pizma te desparte de-orice bucurie,
smulge-o, dacă-n suflet pace vrei să-ți fie.

150. Minciuna ta în viață pe mulți poate să-i ardă,
pe tine însă sigur, pe veci o să te piardă.

151. Cine spune tot ce știe
spune multă nebunie,
cine face tot ce poate
își va strânge mari păcate.

152. Omul bun când este tânăr
va fi și bătrân așa,
dar e rău viața-ntreagă
cel ce inima-i e rea.

153. Cu răbdare și tăcere
faci și agurida miere.

154. Vorba cea urâtă n-are roade bune,
nici la cel ce-ascultă nici la cel ce-o spune,
vorba cea frumoasă are roadă multă
și la cel ce-o spune și la cel ce-ascultă.

155. Tu să nu te lauzi, - ci mai bine fă,
- cine mult promite dă puțin când dă.

156. Dacă vrei întotdeauna să fii om de omenie,
te ferește să nu intri niciodată-n datorie,
să nu fii silit să umbli cu cuvinte de-nconjur
- că mult trebuie să mintă omul care e dator.

157. Nimeni nu e prea bătrân, ca să mai învețe,
nici prea drept, spre-a nu primi bunele povețe,
nici prea sfânt, spre-a nu urma aspra nevoință:
moartea și viața cer luptă și credință.

158. Lipsa-nfrânge lenea cât ar fi de mare;
merge și muncește omul când nu are.

159. Cum vei săra mâncarea așa ți-o vei mânca,
așa vei și culege precum vei semăna,
așa-ți va fi răsplata precum ai să muncești,
- așa-ți va fi și moartea precum ai să trăiești.

160. Ce faci în tinerețe
găsești când ești bătrân,
- frumoasele povețe
frumoși făptași rămân.

161. Cel ce s-amestecă-n tărâțe curând va fi de porci mâncat,
- nu te băga în vorbe rele de vrei să nu te-alegi pătat,
și nu te duce laolaltă cu cei nelegiuiți - de vrei
să n-ai și tu același nume și-aceeași plată ca și ei.

162. Nu-ți pese că te latră-un câine,
când lumea-ntreagă te-ar cinsti,
- când mii de-ncurajări te-ndeamnă
o hulă nu te va opri.

163. Mulți bucătari - îți strică zeama,
mulți meșteri - nu-ți mai fac cuptor,
- nu mult ajungi să umbli bine
când cauți la placul tuturor.

164. Când două oale se lovesc
ele-amândouă se plesnesc,
- când doi se ceartă - amândoi
s-aleg cu răni și cu noroi.

165. Tăcerea e ca mierea
- de-aceea cei ce tac,
viața tot mai dulce și mai frumoasă-și fac.

166. Când vrei să crapi butucul mare
și pană-ți trebuie la fel,
- când lupți cu un dușman puternic
fii bine pregătit de el.

167. Tăcerea e ca mierea - de-aceea cei tăcuți
sunt căutați de oameni, - sunt tuturor plăcuți.

168. Omul care e flămând,
e mereu cu pâinea-n gând,
- cine are-un dor aprins
e mereu de el cuprins.

169. Tăcerea e ca mierea - de-aceea dacă taci
te sug și te mănâncă cu toții, orice faci.

170. Cine-i rău în vorba sa
e și-n fapta lui așa,
- cine-s prieteni de cuvânt
prieteni și de faptă sunt.

171. Nu te-ncrede în femeia ce de cinstea ei prea spune,
- cine prea de el vorbește umblă cam cu-nșelăciune.

172. Pe câți ți-au făcut bine, să-i ai mereu în gând,
și ce mai poți întoarce, cu drag o fă oricând.

173. Nu-i nici o iubire-n lume
ca iubirea părintească,
- fericit copilul care
știe s-o și răsplătească.

174. Cum ești cu părinții tăi la rău și bine,
astfel o să fie fiii tăi cu tine.

175. E-așa de trist în viață când binele-l primești
din alt loc, nu de-acolo de unde ți-l dorești.

176. Nu călca în farfuria cea din care te-ai hrănit,
nici nu-ți bate joc de casa care te-a adăpostit.

177. Munca să-ți aducă pâinea ta pe masă,
dragostea să-ți țină liniștea în casă,
Adevăru-ți facă traiul mulțumit
- astfel zi și noapte fi-vei fericit!

178. Mulțumit vei fi întruna dacă n-ai să uiți nicicând
să dai zilnic pentru toate mulțumire-n primul rând.

179. Mulțumește totdeauna orișicui de orice-ți face,
un cuvânt de mulțumire nici nu știi oricui cât place.

180. Să urăști nemulțumirea și s-o scoți din casa ta,
că ea-ți otrăvește viața și-ți ia tot ce-i bun din ea.

181. Oamenii de omenie se ajută-n orice fel,
numai omul care-ajută pe alt om, e om și el.

182. Cel mereu nemulțumit
e cel mai nefericit,
și ce are și ce n-are
e numai spre supărare.

183. De-ai o pierdere, gândește: alții pierd mai mult de-așa,
- tot mai bine-i să pierzi lâna decât oaia, nu uita!