1. Și virtutea și prostia cu putință-s la oricare
- unde-i una sau cealaltă, cunoști numai la-ncercare.

2. Cu virtuțile alese e la fel cu ochii tăi,
nu vezi ochii buni la altul dacă ochii tăi sunt răi.

3. Sunt mulți oameni ce-au în lume
bunuri scumpe-n sinea lor
dar acestea sunt ascunse,
- le-afli numa-ntâmplător.

4. Nu e om să nu se creadă în el însuși mai presus
decât orice om ce-n lume ar fi orișiunde pus
- numai cel smerit cunoaște taina marii-nțelepciuni
de-a se socoti nevrednic a fi pus cu cei mai buni.

5. Marile virtuți, adesea ne sunt grele, nu ușoare,
inima când le-are aprinse ne suspină și ne doare,
și credința
și nădejdea
și iubirea, - prea înalte
mântuie mai greu un suflet decât toate celelalte.

6. A ne lăuda cu lucruri și virtuți ce nu le-avem
este-a face să se vadă cât de seci și goi suntem
- când suntem săraci, mai bine să tăcem nelăudați
decât lauda s-arate și mai seci pe cei uscați.

7. Cât de greu e a cunoaște deseori ce-i într-un ins,
omul știe să-și ascundă sufletul de ce-i cuprins!
- răutatea se ascunde prea adesea sub averi
iar virtutea se ascunde sub tăceri și sub dureri.

8. Potrivește-ți câteodată felul tău de-a fi, cu-acei
printre care umbli, -
astfel ți-i apropii și pe ei
căci și asta-i o virtute ca să știi cum te purta
între oameni, spre-a le face și-a lor stare ca a ta.

9. Firea cea născută-ntr-însul nu și-o schimbă din temei,
nici măgarul și nici porcul
și nici omul ce-i ca ei.
Numai gândul sfânt și cinstea cea din cer
pot face saltul
înnoirii într-o fire, dintr-un om să facă altul.

10. Firea lor e pentru oameni nenorocul
sau norocul
care-i poartă pretutindeni
și-i urmează în tot locul,
după firea lui adună,
după firea lui împarte
și tot după ea primește ori viață-n veci
ori moarte.

11. Câteodată și cuvântul cel nespus s-aude tare
dar la omul de virtute, toate-s binecuvântare.

12. Nicidecum nu poți cunoaște ce-i în om
- decât atunci
când ajunge față-n față cu-ale dragostei porunci,
atunci cel curat ascultă întru tot de ce-i frumos
iar cel necurat, de fire și de-al trupului folos.

13. Cei ce te-osândesc văd numai cu ce dar ești înzestrat,
câți te laudă văd numai ce necazuri ai răbdat,
fiecare-ți vede numai ori ce-i rău
ori ce-i cinstit,
ce-i ascuns în tine vede numai ochiul neadormit.

14. Prea ades plătești virtutea cu-al nefericirii preț,
însă merită, căci ea e aurul întregii vieți.

15. Statornicia-i cea mai naltă virtute,
- care-o cauți mereu
dar trebuie ca ea, pe lume
să urce drumul cel mai greu.

16. Patru sunt cele mai scumpe din virtuți
- ca o cunună:
dragostea, statornicia, bunul simț
și fapta bună.

17. Mulți te însoțesc în viață,
doar puțini pân-la mormânt,
dar în veșnicie numai faptele cu tine sunt.

18. C-o singură virtute răscumperi multă vină
- ea-i bunul simț al celor cu inima senină.

19. Înțelept e cel ce-adună
a virtuților cunună
că-n zadar e neamul mare
dacă-i omul târâtoare.

20. Cu om bun și vreme bună
nu te mai urăști în veac:
- omul cu virtuți alese este tuturor pe plac.

21. Nu te-nsoțesc în moartea ta
nici bani, nici nestemate
ci numai sfintele virtuți
și faptele curate,
pe-acestea să le-aduni din timp
și cât mai scumpe - toate.

22. Când ai virtuți și daruri - se vor vedea mereu
a le mai ține-ascunse va fi nespus de greu.

23. Datoriile virtuții nu-s prea multe,
nici prea grele,
însă inimile bune nu pot fi fără de ele.

24. Împărații peste oameni, bine-ar fi să fie-acei
mai aleși,
mai buni,
mai vrednici
și mai virtuoși, - din ei.

25. Orișice plăcere care nu ne-apropie de cer
e-o nenorocire-n care cad virtuțile și pier.

26. Duhul unui tată vrednic va trăi în fiul său
precum într-un fiu nevrednic
va trăi un tată rău.

27. Cei ce lasă fii în urmă, - și urmași, cu vrednicie
n-au să moară, ci printr-înșii ei trăiesc pe veșnicie.

28. Vacile cu lapte nu mugesc prea tare,
credincioșii vrednici n-au o gură mare.

29. Fă-te scriitor nu-atuncea când altceva nu știi face,
ci când simți un foc lăuntric, un chin sfânt
ce nu-ți dă pace.

30. Talent este doar acela ce-nfioară mai divin
cu acele haruri care, oricui, la-ndemână vin.

31. Talent și har e-acela ce face ceva sfânt
și nou - din toate cele ce vechi și slabe care sunt.
Acela e talentul și-acela-i harul, - care
a învăța,
a crește,
și-a înălța-i în stare.

32. Pune și suflet în ce faci, - nu numai măiestrie,
pune-un talent adevărat, aceasta-i mărturie!

33. De la tine, suflet mare,
se așteaptă lucruri mari
- dacă nu vei fi în stare,
atunci nu ești, - numai pari!

34. Și cu mâinile învață, nu numai cu-auzul său
cel ce vrea să facă bine
și să-ndrepte ceva rău.

35. Dacă vrei să fii om vrednic, trebuie să știi cinstit
și a face,
și-a nu face,
tot ce-ți cere ce-i oprit,
și să faci ce se așteaptă,
și să nu - ce nu-i curat,
un om vrednic este numai cel cinstit cu-adevărat!

36. Când ne biruie ființa jumătatea cea de jos,
ne târâm spre josnicie și ne stingem rușinos,
când învinge-n viața noastră jumătatea cea de sus,
mergem spre desăvârșire către chipul fără-apus.

37. Rari sunt fiii ce-i urmează vrednici pe părinții sfinți,
cei mai mulți sunt niște josnici,
- prea puțini sunt cei cuminți!

38. Toate-s poate deopotrivă oamenilor pe pământ:
tinerețea, bătrânețea - și atâtea câte sunt,
numai fiii nu-s asemeni, unii-i au cuminți și buni,
alții-i au niște netrebnici, niște leneși și nebuni.

39. Virtutea ta se vede cel mai adeseori
din cu ce fel de prieteni și lucruri te-nconjori.

40. Dacă poți să-ți ții curajul când mulți tremură-nfricați,
dacă poți, - când mulți se schimbă,
tu din drum să nu te-abați,
dacă poți sta drept acolo unde mulți nu pot să stea,
- ești un suflet de virtute și vei fi cinstit de ea.

41. Un om vrednic nu-i o cinste
numai pentru-al său popor,
ci-i o cinste-a omenirii,
aparține tuturor.

42. Un nume bun la om e-un dar
mai scump ca aurul cel rar,
cu aur tot mai mulți sunt plini,
cu nume bun - tot mai puțini.

43. Numai vorbele virtuții, numai planurile ei,
numai bunele ei sfaturi - încă au un slab temei,
- ele trebuie s-ajungă fapte, roade și-mpliniri,
doar atunci pot da vieții vrednicele răsplătiri.

44. Omul de virtute-n lume e ca pomul cel de soi
cere nici cât pentru unul
- dar plătește pentru doi...

45. Dacă faci oricare faptă ca și cum ai fi privit,
dacă spui oricare vorbă ca pe cea de la sfârșit,
dacă vezi pe-oricare semen ca pe-un frate apropiat,
- atunci ești un suflet vrednic, un creștin adevărat.

46. Inima curată-nvinge și-n ispite și-n dureri,
pentru că virtutea este un izvor de mari puteri.

47. Cel cuminte nu-și prea spune:
- pierderea averii sale,
- nici păcatele din casă,
- nici a sufletului jale.

48. Cumpătarea și iubirea sunt virtuți din cele grele
căci de multe se lipsește sufletul ținând la ele.

49. Pe cel vrednic, nu ai casei ci străinii-l văd plăcut,
căci ai lui îl văd ca dânșii - și cunosc când l-au pierdut.