1. Viața cu-Adevărul nu e totdeauna prea ușoară,
dar viața cu minciuna totdeauna este-amară.

2. Viața nu dă nimănuia nici mai multe supărări,
nici mai multe suferințe,
decât binecuvântări.

3. Dacă crezi în altă Viață,
tu, atunci, trăiește-o bine
pe aceasta de acuma
printre cei ce sunt cu tine.

4. Drumul vieții suie către viitorul nesfârșit,
ce și-l află fiecare după ce și-a pregătit.

5. Nu orice om care vorbește de fapte bune
- le și face
dar nu de-acel ce tot vorbește
cât de făptaș - la Cer îi place.

6. Viața celui ce vorbește cât mai scurt și cumpătat
va aduce-n lume rodul cel mai binecuvântat.

7. Viața e mai trecătoare ca al păsărilor zbor
fii cu grijă și cu grabă, multe ești în ea dator.

8. Nici un om nu este josnic
când nu umblă-n josnicie
însă ura naște ură, -
omenia - omenie.

9. Viața care numa-n chinuri
și-n amărăciuni trăiește
încă înaintea morții, pe picioare putrezește,
dar când suferința lungă, inima spre cer o duce
moartea se preschimbă-n viață
și amarul ei în dulce.

10. Caută mai întâi să-ți vindeci viața ta cea sufletească
și urma-ți-va vindecarea și de boala cea trupească,
bolile din trup vin numai de la cele sufletești,
când se vindecă acelea - vindecat de toate ești.

11. Grijile vieții tale lasă-le lui Cel de Sus,
datoriile vieții însă du-le tu de dus.

12. Unei vieți nefericite nu-i nevoie de ocol,
nu-i prea mare rău la nimeni când își lasă locul gol,
nu-i prea pagubă la nimeni când se duce-un om sărac,
unei vieți nefericite prea puțini cărare-i fac.

13. Fiecare-și poartă-n lume soarta lui
de el legată.
De urmarea căii noastre nu ne-ascundem niciodată,
rodul faptei ni-l culegem fiecare într-un fel,
ori pe-acest pământ vremelnic,
ori pe veci de veci sub el...

14. Fiul moștenește-n lume numele cui l-a făcut
iar el trebuie să-l poarte,
ori plăcut ori neplăcut.
Fapta noastră-i fiul nostru, - ea s-arată ne-ndoios
orișicui, cu-al nostru nume,
ori netrebnic
ori frumos.

15. Viața noastră are-o țintă,
Ținta-i Binele suprem
către el mereu să tindem - cât trăim datori suntem,
către el - Desăvârșirea,
către el - să năzuim
- numai astfel în viață datoria ne-o-mplinim.

16. Viața asta i-a fost dată omului, de la Izvor
ca să se desăvârșească în virtuți, luptând de zor.

17. Celui care-ți ia cu sila nu-i mai cere ce îți ia,
- cel mai tare-i și obraznic și stricat - tot nu-ți va da.

18. Nu ești pierdut cât timp înveți,
aceasta-ți dă vieții preț,
pierdut ajungi când te socoți
că știi mai bine decât toți.

19. Viețuirii înțelepte libertatea-i este sfântă,
fără ea nimic pe lume n-o hrănește și încântă.

20. Nu putem fi toți de-o vârstă,
nu putem fi toți de-un fel,
fiecare are-n viață un dar unic pentru el.

21. Dacă te aștepți la viață, - vino spre-Adevăr acum,
dacă te aștepți la moarte, - ieși-i cu curaj în drum.

22. Viața va fi totdeauna grea pe lume
și amară!
- să nu zici: voi face bine când va fi ușoară,
că-n zadar aștepți, mai bine
decât astăzi nu-ți mai vine!

23. Mulți sărută mâna care-ar vrea-o ruptă,
greu preț cere-adesea a vieții luptă.

24. Anii rodnici într-o viață au un număr foarte mic,
folosește-le-orice clipă - nu le risipi nimic.

25. Nimic din ce câștigi pe prețul vieții tale-n lume jos,
nu-ți poate-ntoarce prețu-acesta,
- decât ce-i bine și frumos.

26. Vitregiile vor trece, - dragostea rămâne,
- nu cădea zdrobit de astăzi,
uită-te spre mâne!

27. Când ai optzeci de ani, -
ai dreptul ca să mori în patul tău,
pân-atunci să mori la muncă,
sau în luptă,
nu-i un rău!

28. Bătrân ești doar atuncea când nu mai folosești
- cât bine faci pe lume, atâta prețuiești.

29. De moarte poți fi sigur
de-al ei ceas, însă, nu -
de-aceasta-n orice vreme adu-ți aminte tu!

30. Numai din adâncul morții nu-i întoarcere vreodată,
pentru marea ei plecare te gătește viața toată!

31. Viața vindecă-orice boală,
numai bătrânețea grea
o s-o vindece doar moartea,
- du-o fericit spre ea!

32. Cui i-a fost viața dragă ca o muncă fericită
îi va fi și moartea dragă ca odihna liniștită.

33. Când viața noastră-i gata a muri pentru păcat,
și-Adevăru-n noi e gata a-nvia cu-adevărat.

34. Prima naștere ni-e-n lume,
cea de-a doua-i pentru Cer,
una-n cele trecătoare,
alta-n cele ce nu pier.

35. Cum e starea, așa-i omul,
cum e ceasul, așa-i fața,
cum e fața, așa-i fapta
și cum fapta, - așa-i viața!

36. De folos e cercetarea orișicărui lucru mic,
- fără de însemnătate nu e pe pământ nimic,
numai că același lucru, nu e pentru toți la fel,
unii-și trag din el osânda,
alții lauda din el.

37. Nici nu știi ce cauză mică nimicește-un lucru mare,
dar nimic din ce-i pe lume nu se-ntâmplă la-ntâmplare,
deseori un lucru mare e zdrobit de-o cauză mică
pentru ca cel rău și mârșav totdeauna s-aibă frică.

38. Oamenii sunt prea puternic copleșiți de orice fleac
și n-au timp pentru-Adevărul cel fără de moarte-n veac,
și-astfel bieții, pierd și timpul și prilejul mântuirii
iar când văd, - ei plâng zadarnic plânsul groaznic al pieirii.

39. Cel ce nu se poate duce să mai vadă și-altă țară
piere în necunoștință,
în prostie și-n ocară.

40. Pentru orice-nțelepciune e și-un strop de nebunie,
cu orice câștig, așteaptă și vreo pagubă să-ți vie,
orice pagubă aduce și vreun câștig cu sine,
răul nu-i doar rău în lume,
binele nu-i numai bine.

41. Un cusur îl vezi mai iute decât o virtute-n toți
și tu fiule-ai cusururi, - nu ți le-arăta cât poți!

42. Și Destinul și Nimicul au un chip acoperit,
numa-n Adevăr ne este acest chip descoperit.

43. Ceea ce se schimbă-n lume,
- cum era, nu va fi-n veac,
nu se mai refac asemeni cele care se desfac;
chipul lumii trece iute,
viața asta-i tot așa,
- nu vrei tu să vezi nici astăzi după ce să umbli-n ea?

44. Tot ce se întîmplă-n lume, fie-n mare, fie-n mic,
trebuie să se întâmple, - fără rost nu e nimic!

45. Singura dorință care
vreau ca s-o mai am sub soare,
e-a trecutului uitare
a prezentului răbdare
și-o nădejde-nvingătoare
- pentru viața viitoare.

46. Nici să n-o iei înaintea
unui mai deștept ca tine,
nici să n-o lași înapoia unui prost
- că n-ajungi bine.

47. Viața asta-i pentru muncă,
- tu-acest adevăr l-nvață,
pentru odihnire este numai cealaltă viață.

48. Soarta omului atârnă de-a lui primăvară,
soarta zilei de întâia dimineții oară,
soarta vieții de frumoasa tinereții cale
și de azi depinde soarta mântuirii tale.

49. Amână până seara a zilei lăudare,
atunci se vede bine cât nor a fost - ori soare,
așteaptă ca sfârșitul unei vieți a spune
ce-au fost în ea mai multe: de rele ori de bune.

50. Cine nu-și cârpește gaura cea mică
va cârpi-o mare - căci ea se tot strică,
cine nu-și îndreaptă astăzi viața sa,
mâine, poate, vreme nu va mai avea.

51. Toate lucrurile-n lume se grăbesc către-un sfârșit,
bine-i numai de acela care-l află pregătit.

52. Până n-a venit apusul celei mai din urmă zile
pregătește-te de moarte, toate rânduindu-ți-le,
că-n zadar vei vrea acestea în cel mai din urmă ceas,
atunci nu mai știi ce face
- și vei fi cum ai rămas.