1. Fiul meu, fii bun la suflet și pe lume cât vei sta
niciodată tu la ură loc în suflet nu-i lăsa.

2. Nu lăsa să-ți încolțească pizma-n inimă nicicând,
toată lumea să te știe iertător, tăcut și blând.

3. Nu e mai urâtă-n lume nici o fiară de vreun fel
decât vipera și omul care poartă pizma-n el.

4. Ura e veninul care
face răul cel mai mare,
decât celui ce-i mușcat
celui care l-a purtat.

5. Orice vorbă de bârfire și orice cuvânt de ură
e-o săgeată, o rănire, un pumn dat și-o lovitură,
o, nu te grăbi pe nimeni să-l lovești cu ușurință,
e așa de grea viața când o duci în suferință.

6. În iubire totdeauna fii cu sufletul curat,
ura-i viermele ce roade locu-n care s-a-ncuibat.

7. Aruncând a urii piatră,
alergând pe-al urii drum,
aprinzând a urii vatră
vei ajunge-al urii scrum.

8. Ura totdeauna umblă clevetind cu răutate
pe acela ce nu poate să-l învingă prin dreptate.

9. Câtă vreme-i ură-n suflet
n-ai nici creștere, nici spor
nici credință n-ai, nici roadă,
ura-i nimicirea lor.

10. Cu cât mai multă ură alții te-ar înconjura,
cu-atât fie mai aprinsă către toți iubirea ta,
fă vrăjmașilor tăi bine, blând, tăcut și iubitor,
că nu-i armă ca iubirea contra urii tuturor.

11. Invidia înjosește tot ce vine-n calea sa
și ideile și omul care este-atins de ea.

12. Gelozia și cu ura merg prin lume împreună,
ele sunt surori, sunt oarbe și-au de mamă pe minciună.

13. Fii mei, în viață ura vă desparte de-orice bine,
atunci pleci întotdeauna când vezi celălalt că vine,
te cobori întotdeauna când vezi celălalt că suie,
- pot să fie-atunci de toate - pace și odihnă nu e.

14. Ura și cu nepăsarea sunt cei doi vrăjmași haini
ce pierd dragostea și mila și fac sufletul ruini.

15. Dac-ai luptat în viață să te ridici prin ură,
o clipă-i ridicarea dar veșnică-i căderea...
- dac-ai căzut, iubindu-i pe-alții cu căldură,
o clipă este moartea, dar veșnică-nvierea.

16. Teme-te mai mult de pizma celui neam cu tine,
ca de-o sută ale celor suflete străine.

17. Palma fratelui te doare mult mai mult ca cea străină,
ura dintre frați e ura cea mai crudă și haină.

18. Ura la păcat te-ndeamnă, dar cu sila nu te-apucă,
nu-l ia nimenea pe-acela care nu vrea să se ducă.

19. Nimeni nu te poate face să faci ceva ce nu vrei,
de aceea tu porți singur vina și răsplata ei.

20. De departe trandafir,
de aproape borș cu știr,
de departe busuioc,
de aproape jar și foc.

21. Nu poți ști ce zeamă fierbe într-o oală astupată,
nici în omul cel cu pizmă ce se-ascunde niciodată.

22. Pân-nu tragi la jug cu omul și mănânci un sac de sare
nu poți ști ce-ascunde-n suflet și ce este-n fiecare.

23. Judecă-nțelept o faptă și-apoi osândește,
numai prostul și nebunul sare și lovește.

24. Bucuria de-un păcat
arde sufletu-nșelat.

25. Ura, bucurie n-are,
decât sete și dogoare,
când îi pare c-a băut
se usucă și mai mult.

26. Ura-i viermele ce roade
inima în care șade.

27. Fericit e cel ce-și poate
ura de la suflet scoate.

28. Sunt pe lume unii oameni cu atâta nebunie
că se umplu de-ntristare când au alții bucurie,
oameni plini de-atâta ură încât nu li-e nici rușine
când sunt alții care sufăr, - lor atunci le pare bine.

29. Orice ură-i vinovată
orice vorbe-a ei sunt rele,
depărtează-ți totdeauna inima, grăbit, de ele.

30. Orice gânduri vinovate ți-aduc numai tulburare,
- fugi de orice pizmuire,
- fugi de orice desfrânare.

31. Numai cei fără vederea sufletului lor orbit
urăsc oamenii și viața, -
ura-i un păcat cumplit
ura este-o fărdelege, - urâtoru-i ucigaș,
Mila ne-a-nvățat iubirea chiar de semenul vrăjmaș.

32. Cearta las-să doarmă noaptea
căci pe mâine dac-o lași
se-mblânzește-așa c-adesea
îi vezi prieteni pe vrăjmași.

33. Precum nu se urăște omul pe sine,
- nici când este-un rău, -
așa-i dator să nu urască pe nici un semen de-al său,
așa să înțeleagă omul porunca Proniei Divine:
Dator ești să-l iubești pe semen,
așa cum te iubești pe tine.

34. Ura și mânia pierd și nimicesc
sufletul acela unde locuiesc.

35. Până nu-ncetează vântul, apa tot mereu se zbate,
până ura nu-ncetează cugetele-s ne-mpăcate,
- vreți să vi se liniștească gândurile și simțirea?
Faceți să-nceteze ura și s-adie blând iubirea!

36. Ura orișicărui semen este-un lucru neplăcut
însă ura femeiască este cea mai de temut.

37. O femeie, când urăște, se răzbună mai cumplit
pe acela care-odată mai puternic l-a iubit.

38. Într-un suflet de femeie dragostea degrabă vine
dar și ura tot degrabă -
însă ea mai lung timp ține.

39. Inima femeii-și știe stăpâni a ei iubire,
însă urii niciodată nu-i știe pune stăpânire.

40. Cerul singur descleștează gheara omului hain
din grumazul altui semen, când îl face om divin,
nu-i pe lume-altă putere decât harul luminos
ca să facă-un om din fiară
și-un sfânt - dintr-un ticălos.

41. Este câte-un om
și nume
ce-ar rămâne neștiut,
dacă ura vreunui mare nu l-ar face cunoscut,
el n-ajunge să-l cunoască nimeni printr-o faptă bună
dar ajunge să-l cunoască printr-o crimă
și-o minciună,
o asemenea făptură e mai bine-a nu se naște
decât numai să-l blesteme orișicine îl cunoaște.

42. Ura simte-n ea nevoia numai ca să nimicească
tot ce vede bun la alții, cu o inimă câinească.