Strofă 1
Pentru cel ce poate duce
nici o sarcină nu-i mare,
pentru cel ușor și liber nu există depărtare
pentru cel cu-nvățătură nici o țară nu-i străină,
și cui îți vorbește dulce, niciodată nu-i bagi vină.
Strofă 2
Orice vreme are oameni încrezuți și zgomotoși,
dar nu orice vreme are înțelepți și credincioși.
Strofă 3
Când e apărat cel umil,
pot fi siguri și cei mari
dar când cei slabi plâng și sufăr,
în curând pier și cei tari.
Strofă 4
Patru sunt pe lumea asta cele mai presus puteri:
- a credinței care-nvinge orice lupte și dureri,
- a iubirii care-ndură totul pentru cel iubit,
- a Cuvântului ce este fără margini și sfârșit
- și a rugăciunii care izbutește-n tot ce vrea, -
când le ai pe-acestea patru, nu-i nimic ce n-ai putea.
Strofă 5
Nimic nu-i dă mai mult curaj,
la cel ce te iubește,
decât tăria ta atunci când greul vă lovește.
Strofă 6
Ce-i peste putere
nici Cel Sfânt nu-ți cere,
dar la ce tu poți
se așteaptă toți.
Strofă 7
Râvna de-a lucra ce-i bine, trebuie a-ți fi mai tare
decât răul ce-ți stă-n contră, în această luptă mare.
Strofă 8
Doar tăria ta îți poate da curajul cel mai mare,
nu te rezema pe alții, caută să fii tu în stare.
Strofă 9
Cât ești tare înăuntru ești mereu învingător,
pentru cel căzut lăuntric nu e nici un ajutor.
Strofă 10
Toate-s grele numai până știi că poți să le supui,
după-aceea nici prea tare,
nici prea greu, - nimica nu-i!
Strofă 11
Tăria la cei tineri stă-n faptă și-n voință,
la cei bătrâni stă-n vorbă, în sfat
și-n chibzuință.
Strofă 12
Sfătuiește-te tu singur, după ce-i asculți pe toți,
nimenea așa ca tine nu te poate ști ce poți.
Strofă 13
Totul este cu putință dacă-l faci la timp
și-ncet,
ce-i făcut așa n-aduce nici rușine
nici regret.