Coloseni 4:2 Stăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţumiri.
Strofă 1
Oricât de departe-i ținta, stăruind, tot nimerești, oricât e de greu urcușul, tot ajungi dacă pășești, oricât e de lungă noaptea, tot o-nvingi când lupți de zor, celui care stăruiește îi vin toate-n ajutor.
Strofă 2
Stăruiește pân-la capăt, nu descuraja nicicând, nu-i nimic să nu poți face stăruind și așteptând.
Strofă 3
Stăruința-i cea mai tare din virtuțile-omenești, tot ce vrei obții odată dacă lupți și stăruiești.
Strofă 4
Cerul nu se-atinge dintr-un singur salt: - nu-l ajungi cu-acesta? - Cearcă celălalt!
Strofă 5
Când nu reușești deodată, să încerci și-a doua oară și a treia, și a zecea, - și copacul se doboară!
Strofă 6
Cu timp și cu stăruință urcă melcul și pe-un munte, - ele cresc pădurea mare din semințele mărunte.
Strofă 7
Cine vrea o poartă mare bată zilnic câte-un cui, și-n curând încununată o să-și vadă munca lui.
Strofă 8
Cariul mititel străpunge grinda cea mai groasă, până la sfârșit ajunge - cel ce nu se lasă!
Strofă 9
Cu silință și răbdare sui și-un munte, treci și-o mare, cu-opintiri, chiar și mărunte, treci și-o mare, sui și-un munte.
Strofă 10
Stăruiește pân-la moarte, nu doar pân-la bătrânețe... Omul înțelept se luptă toată viața lui să-nvețe.
Strofă 1
Oricât de departe-i ținta, stăruind, tot nimerești, oricât e de greu urcușul, tot ajungi dacă pășești, oricât e de lungă noaptea, tot o-nvingi când lupți de zor, celui care stăruiește îi vin toate-n ajutor.
Strofă 2
Stăruiește pân-la capăt, nu descuraja nicicând, nu-i nimic să nu poți face stăruind și așteptând.
Strofă 3
Stăruința-i cea mai tare din virtuțile-omenești, tot ce vrei obții odată dacă lupți și stăruiești.
Strofă 4
Cerul nu se-atinge dintr-un singur salt: - nu-l ajungi cu-acesta? - Cearcă celălalt!
Strofă 5
Când nu reușești deodată, să încerci și-a doua oară și a treia, și a zecea, - și copacul se doboară!
Strofă 6
Cu timp și cu stăruință urcă melcul și pe-un munte, - ele cresc pădurea mare din semințele mărunte.
Strofă 7
Cine vrea o poartă mare bată zilnic câte-un cui, și-n curând încununată o să-și vadă munca lui.
Strofă 8
Cariul mititel străpunge grinda cea mai groasă, până la sfârșit ajunge - cel ce nu se lasă!
Strofă 9
Cu silință și răbdare sui și-un munte, treci și-o mare, cu-opintiri, chiar și mărunte, treci și-o mare, sui și-un munte.
Strofă 10
Stăruiește pân-la moarte, nu doar pân-la bătrânețe... Omul înțelept se luptă toată viața lui să-nvețe.
1 / 1▲
1. Oricât de departe-i ținta, stăruind, tot nimerești, oricât e de greu urcușul, tot ajungi dacă pășești, oricât e de lungă noaptea, tot o-nvingi când lupți de zor, celui care stăruiește îi vin toate-n ajutor.
2. Stăruiește pân-la capăt, nu descuraja nicicând, nu-i nimic să nu poți face stăruind și așteptând.
3. Stăruința-i cea mai tare din virtuțile-omenești, tot ce vrei obții odată dacă lupți și stăruiești.
4. Cerul nu se-atinge dintr-un singur salt: - nu-l ajungi cu-acesta? - Cearcă celălalt!
5. Când nu reușești deodată, să încerci și-a doua oară și a treia, și a zecea, - și copacul se doboară!
6. Cu timp și cu stăruință urcă melcul și pe-un munte, - ele cresc pădurea mare din semințele mărunte.
7. Cine vrea o poartă mare bată zilnic câte-un cui, și-n curând încununată o să-și vadă munca lui.
8. Cariul mititel străpunge grinda cea mai groasă, până la sfârșit ajunge - cel ce nu se lasă!
9. Cu silință și răbdare sui și-un munte, treci și-o mare, cu-opintiri, chiar și mărunte, treci și-o mare, sui și-un munte.
10. Stăruiește pân-la moarte, nu doar pân-la bătrânețe... Omul înțelept se luptă toată viața lui să-nvețe.