1. Fiul meu, în orice vreme fii statornic neclintit,
plece cine vrea să plece, tu să ții cum ai primit.

2. Viața ta-n statornicie pildă fie tuturor,
cel statornic este soare, iar cel nestatornic - nor.

3. În cununa minunată care ți-o va da vecia,
cea mai mândră piatră scumpă îți va fi statornicia.

4. Fiul meu, în jur de tine munții dac-ar fi să cadă
și întreagă lumea asta deznădejdii de-ar fi pradă,
guri de iad de s-ar deschide mii de trupuri să înghită,
tu să ai credință tare și statornic neclintită
căci Puternic este Dreptul Cel Stăpân pe toate cele,
El cu bine te va trece peste orice valuri grele.

5. Prin a lumii vijelie
stai oriunde-o să te-apuce,
orice vânt va fi să vie
griji să nu te poată duce.

6. Nu-ți schimba mereu credința ca și frunza, după vânt:
vorba ta să fie vorbă, legământul - legământ!

7. Nu descuraja când viața neagră-ți pare și pustie,
ci rămâi oricând statornic pe-a credinței temelie.

8. Fiule, sub mii de chinuri trupul dac-ar fi să-ți pleci,
peste-ncrederea-n Dreptate niciodată să nu treci.

9. Fii statornic, tare-n luptă pentru Sfântul Ideal,
cel statornic este stâncă iar cel nestatornic - val.

10. Fiul meu, rămâi statornic pe-a iubirii tare stâncă,
ca să nu te poată smulge marea largă și adâncă,
nici să nu te fure vântul cu-amăgirea-n mii de fețe,
nu-ți schimba pe-un blid de linte a iubirii frumusețe.

11. Roagă-te mereu ca-n suflet Dragostea să-ți poată scrie
un cuvânt etern, statornic și frumos: Credincioșie.

12. Fericit vei fi-n viață când pe orișice furtună
cu statornică-ascultare vei păși pe calea bună.

13. Cel rău îți slăbește duhul, după-aceea cazi în rău,
omul nu se prăbușește cât e tare duhul său,
când slăbești duhovnicește ce ușor te prăbușești,
- fiul meu, prin Bine caută binele să-ți întărești.

14. Copiii mei, iubiți cântarea și psalmii minunați, întruna,
cântarea, ca iubirea, face viața dulce totdeauna.

15. Cântarea-ți liniștește mintea,
îți stinge-aprinderea mâniei,
și-ți potolește frământarea, redând seninul bucuriei.

16. Nu dacă te-ncrezi tu-n Bine este lucru minunat
dacă el se-ncrede-n tine, asta-i mult mai însemnat,
căci în el pot să se-ncreadă toți ai lui pe orice drum
dar în câți din ei mai poate Binele să creadă-acum?

17. Fericit acel ce șade liniștit în orice fel
chiar când locul unde șade nu și-l poate-alege el,
dar atunci când locu-acesta cerul ți l-a rânduit,
cazi din har și pierzi răsplata de nu-l ții pân-la sfârșit.

18. Cu răbdare și credință stai pe locul tău dintâi,
când n-ai chip și n-ai putere nici să pleci nici să rămâi,
pentru toate este-o vreme hotărâtă, și-ai să vezi
că din toate e ieșire, de-ai răbdare și de crezi.

19. Cine-ncepe să alerge după stări și crezuri noi,
pierde-nvățătura dreaptă și se-ncurcă-n rele-apoi,
alergarea după-acestea pierde orișice folos,
pierzând dreapta-nvățătură, pierde tot ce-avea frumos.

20. Luptă să rămâi statornic în credință și-n simțire,
că de-ncepe prăbușirea nu mai poți avea oprire.

21. Dac-ajungi să pierzi lumina, dac-ajungi să ieși din far,
vai, a cumpătării cale nu mai poți s-o afli iar,
nu că n-ar mai fi salvare pe direcție-ajungând
dar, disprețuindu-i sensul tu n-o mai dorești nicicând.

22. Cel slab când vrea tovărășie cu cei tari, e disprețuit,
și de acei pe care-i lasă,
și de acei unde-a venit.

23. Nu e om acel ce umblă vagabond din țară-n țară,
pân-la urmă va ajunge din tot locul dat afară.

24. Apa trece, apa vine
piatra tot pe loc rămâne,
vremurile-s schimbătoare,
cine-i om, rămâne tare.

25. Decât pâine-n țări străine,
mai bine mălai la tine,
decât slugă la oraș,
mai bine la sat fruntaș.

26. Când ceri milă la străin,
cum ceri umbră de la spin,
când crezi că te răcorești,
mai tare te dogorești.

27. Mai bine pâine mai proastă
dar să fie-n casa noastră
decât pâinea cea mai fină
mâncată-n casă străină.

28. Decât sătul cu cei răi
mai bine flămând cu ai tăi.

29. Decât să fii pus în cinste la străinu-asupritor,
mai bine cu-ai tăi să suferi, moartea ta unind cu-a lor.

30. Șoarecele cât de departe vine tot la borta sa,
pasărea la cuib revine ori pe unde ar zbura,
omul tot acasă-ntoarce, dacă poate, la sfârșit,
cel ce n-are unde-ntoarce este-un om nenorocit.

31. Ce e rău aruncă-n apă,
ce e bun în piatră sapă.

32. Promite numai cât poți da,
dar ține-te de vorba ta,
căci de promiți și ce nu poți
curând au să te râdă toți.

33. Omul tare de virtute nu se-ndoaie-n nici un fel,
nu mai pot să-l schimbe alții
ci pe alții-i schimbă el.

34. Nici din câini nu faci slănină, nici din leneș om cinstit,
când el nu dorește sincer să se-ndrepte-n ce-i greșit.

35. Cu sfat bun și stăruință, reușești de multe ori
să-i faci harnici pe cei leneși și cinstiți pe cei ușori.

36. Picătura-ndelungată
găurește piatra lată, -
cu răbdare munții-atingi
- stăruiește și-ai să-nvingi.

37. Când e lipsă-n căsnicie, amânări și nepăsare,
știi că-n suflete-s ispite și păcate și pierzare,
după cum când curtea-i spartă știi că-n casă-i sărăcie:
căsnicia și belșugul le păstrezi prin vrednicie.

38. Pe cămașă vezi bărbatul ce soție are,
- ce credință are omul vezi după purtare.

39. Ce multă pânză ai albit, apusul te arată,
- sfârșitul vieții spune cât de vrednic-a fost toată.

40. Privește la copil când vrei
și știi cum e-a lui mamă,
din fapta lui îl vezi pe om
- când știi să bagi de seamă.

41. Meșteru-l cunoști la lucru
și virtutea la ispite
iar credința la-ncercare -
ce e drept din ce promite.

42. Pe-un chiriaș chiria-l scoală,
pe-un om flămând cămașa goală,
pe-un negustor orice străin,
pe-un credincios - orice suspin.

43. Sărăcia-i zid de piatră, bogăția-i gard de pai,
nu cădea în deznădejde, nici te-ncrede în ce ai.

44. Picătura sparge piatra când muncește stăruind,
focul poate-ntr-o clipită arde tot ce-ai strâns iubind.

45. Nu are stăpân averea, decât rar, pe omul darnic,
ceilalți îi sunt robi slujind-o cu tot sufletul slugarnic,
numai robii bunătății, slujitorii dărniciei
sunt stăpâni, când au, pe-avere, împărțind-o veșniciei.

46. Apa trece că e apă, pietrele rămân mereu,
vremurile trec, dar neamul stă răbdând, prin orice greu.

47. Supărările să treacă. Dragostea în veci să stea,
nori sunt toate celelalte, soare este numai ea.

48. Cel statornic stă pe-o gleznă
când nu poate pe-amândouă,
dar nu-și părăsește locul
nici pe soare nici pe plouă,
- rămâi și tu-ntotdeauna în întâia ta credință
asta-ți dă și frumusețe și respect și biruință.

49. Omul să nu-și părăsească locu-n care s-a trezit
până când nu află sigur loc mai bun
și mai cinstit.

50. A ști că știi, ceea ce știi
și-a ști că nu știi ce nu știi,
acestea sunt științe vii
- și-i bine când așa te ții.

51. Cu cât îmbătrânesc mai mult,
cu-atât mă țin mai bine,
și totuși simt mereu-mereu că nu-s cum se cuvine.

52. Sprijinind pe alții, te-ajuți înc-o dată
și tăria-ți crește mai înflăcărată.

53. Stejarul se doboară cu multe lovituri,
reziști dacă ești gata dureri și răni să-nduri,
- o vreme-au și vrăjmașii
- iar dacă nu te lași
când vremea li se duce, se duc și cei vrăjmași.

54. A sluji-Adevăru-nseamnă deseori să suferim,
vom umbla și sta în locuri unde n-am dori să fim,
vom primi și face lucruri care n-am putea altfel,
- dar disprețui-vom toate, dacă-L prețuim pe El.

55. Numai cine va atinge capătul învingător,
va primi cununa vieții și doritul viitor.