1. Dacă n-ar fi-n noi atâtea slăbiciuni și neputințe,
n-am vedea atât de bine astea-n altele ființe.

2. Noi atunci vom recunoaște că avem cusururi mici
când voim să ne ascundem cele mari de inamici.

3. Cel ce nu vrea să-și îndrepte un cusur pe care-l are
își tot caută-ndreptățire și-și tot află apărare.

4. Nimeni nu-i atât de vrednic să nu aibă-o slăbiciune,
nici atât de rău să n-aibă chiar nimic din cele bune.

5. Pe măsură ce iubirea piere de peste-o ființă,
o să-i vezi numai cusururi, numai rău și neputință.

6. Omul cel lumesc e grabnic în a se-arăta-nzestrat,
credinciosul recunoaște că-i sărac cu-adevărat.

7. Este dureros atuncea când nici chiar nenorocirea
nu ne-nvață-nțelepciunea și nu ne îndreaptă firea.

8. Cel care-i stăpân aicea, este rob în altă parte,
nu e munte fără vale, nici mărire fără moarte.

9. Un nebun ajunge-adesea să înnebunească-o sută,
vorba rea și fapta proastă, prea ușor se împrumută.

10. Dup-un câine care latră se iau câinii toți din sat,
- nici nu știi ce modă iese dintr-un cap descreierat.

11. Dacă te conduce corbul, ai s-ajungi la mortăciuni,
dacă te conduce trupul, te scufunzi în urâciuni.