1. Fiul meu, păstrează-ți pururi fața inimii curată,
fugi de rău viața toată
- nu-l dori și nici nu-l face
nimănuia niciodată ca să poți trăi în pace -
rău făcând, cu siguranță vei primi a lui răsplată.

2. Răul - spune Adevărul; răul - glăsuiește psalmul -
e mai bine tu să-l suferi, decât tu să-l faci la altul.

3. Ură nimănui nu ține,
răul nu-l plăti cu rău,
chiar vrăjmașului fă-i bine
chiar de nu e dreptul său,
fiecărui după fapte, se plătește dreptul său.

4. Fugi de răul cel din alții,
dar mai mult de cel din tine
- de rău cine nu se teme nu ajunge-n viață bine.

5. Orișicine-ar fi-n viață, fiica mea, la orișicine
rău nu-i face niciodată dacă nu-i poți face bine,
căci un rău făcut în viață totdeauna dăinuiește
mult mai mult decât acela care îl pricinuiește.

6. Când ești rău și ticălos
cauți numai al tău folos,
când ești om de omenie
cauți folosul la o mie.

7. Fiii mei, precum lumina ochilor voi v-o păziți
și precum de foc și apă plini de teamă vă feriți
și precum de groaza morții fugi să scapi în orice loc,
și precum doriți scăparea din oricare nenoroc,
- mai mult ca de toate-acestea de păcat să vă feriți,
nici un rău și niciodată nimănui să nu-i doriți
căci păcatul se răzbună totdeauna pe acel
care-l face-ntâi, - și-n urmă pe copiii după el.

8. Ochiul rău e-o față tristă care-arată-o stare rea,
de vezi numai rău la alții e că-n tine e așa.

9. Din a inimii cămară
tot ce-i rău arunc-afară;
răul pururea-ntinează
vasu-n care se așează.

10. Fiii mei, nu faceți răul nici când pare că e bine,
răul are totdeauna prefăcătorie-n sine
de aceea mulți fac răul amăgiți de o părere,
răul gol puțini l-ar face, rău-i groaznic la vedere.

11. Cel mai tare n-are lege, el își este legea sa,
o, atunci și-arată omul cât i-e inima de rea.

12. Azi e-un rău în orice bine și-i un bine-n orice rău,
până Cerul nu-și desparte de cei răi poporul său.

13. Când lumina de-ntuneric Ceru-n veci va despărți,
binele de rău atuncea despărțit pe veci va fi,
cei buni singuri vor fi-n cinste,
cei răi singuri vor fi-n chin,
binele-o fi numai bine, răul numai rău deplin.

14. Răul când e numai rău
greu te-atrage-n lanțul său,
când și bine pare-a fi
poate repede-amăgi.

15. Răul e neputincios:
când e singur cade jos,
numai binele e tare
totdeauna stă-n picioare.

16. Pentru omul rău mai greu e fapta bună a lucra,
decât îi e greu să facă celui bun o faptă rea.

17. Lumea stă ca un balaur să înghită pe vecie
să ucidă pe-orice suflet ce trăiește-n curăție,
- o, de ne-am scăpa odată de acest balaur-lume
ce-a putut din noi pe-atâția să-ntineze și sugrume!

18. Nu te însoți cu răul, cine-un șarpe-a încălzit
a ajuns întotdeauna greu mușcat și otrăvit.

19. Ce întunecate umbre poartă cei răi pe-a lor față
ei nu pot afla lumina niciodată în viață,
nici în ceruri, nici întrânșii, nici năuntru, nici afară,
li-e amară-această viață, cealaltă mai amară.

20. Când dorința rea din suflet ți-o vei smulge s-o arunci
și păcatul va dispare, piere fără ea atunci.

21. Doar de-un om să te-ngrozești:
- de tine, când te privești
că nimeni nu-ți face-așa
rău ca tu cu gura ta
și cu inima cea rea
când învață-a n-asculta.

22. Nu-i mormînt adânc pe lume ca acela unde-n jale
omul și-a-ngropat credința și iubirea vieții sale,
că din orișice morminte toate-odată au să-nvie
dar acestea când se-ngroapă, îngropate-s pe vecie.

23. Omul rău și ticălos
este mai primejdios
ca un tigru fioros
sau un șarpe veninos...
- dacă te ferești de fiare
și te temi de dinți sau gheare
fugi de omul blestemat
că-i mai rău și mai turbat.

24. Unii-s orbi cu ochii, iar alții sunt cu inima orbiți,
vai, aceștia din urmă sunt mai nenorociți,
că cei orbi de ochii minții și de-ai inimii - pe veac
sunt sortiți la întuneric și la chinuri fără leac.

25. E mai ușor să te socoți
a nu cădea în rele
decât dac-ai căzut să poți
ușor să ieși din ele.

26. Răutatea e-mpotriva stării sufletului tău
precum boala împotriva sănătății, - e un rău.

27. Cel ce caută slava lumii e spre rele aplecat
cel ce de necaz se plînge, este de plăceri legat.

28. Cine nu vrea slava lumii nici plăceri nu va dori,
va răbda smerit necazul fără-a se mai tângui.

29. Cine lasă calea bună și alege una rea,
de pedeapsa cea mai aspră nicăieri nu va scăpa,
însă dacă se întoarce cu adânc suspin amar
poate, după plâns, iertarea s-ar putea s-o afle iar.

30. Câte face omu-n viață nu le face nimănui
rău sau bine dacă face și le face numai lui,
căci atunci când nici nu știe, și se-așteaptă mai puțin
și-află binele sau răul, de la prieten sau străin.

31. Când din tine răutatea o vei smulge și-arunca
pleacă și nemulțumirea, că nu poate fără ea
ele numai împreună pot veni sau pot pleca.

32. Cel răutăcios se plânge de-alții că-s răutăcioși,
mincinosul totdeauna vede pe-alții mincinoși,
în toți numai mișelie vede omul cel mișel
- răul lui îl vede-n alții cel ce nu se uită-n el.

33. Fiul meu, să n-ai în tine răutate niciodată,
totdeauna nimicirea este-a răutății plată.

34. Inima-ngâmfată are
o simțire-așa de mare
că și-atingerea mai mică,
toată liniștea i-o strică
- dacă n-ai inima rea
totul poți ușor răbda.

35. Răutatea cuiva-l face și pe el nefericit
și pe-aceia ce cu dânsul duc un trai neliniștit.

36. Vai, ce-ntunecare poartă cei răutăcioși pe față,
ei n-au fața luminoasă niciodată în viață,
inima din ei având-o numai de-ntuneric plină
nici o zi nu-i pentru dânșii bucuroasă și senină.

37. Groapa altuia când sapi
cazi tu-n ea - și nu mai scapi.

38. Nu căuta la alții rău
că se-ntoarce-n capul tău.

39. Când moartea cailor ar fi pe voia câinilor lăsată,
curând n-ar mai fi nici un cal neomorât în lumea toată;
când libertatea celor buni ar fi supusă tiraniei
dreptății i s-ar pune lanț și ștreang la gâtul omeniei.

40. Unui om fărădelege trebuie un crud la fel
să-i plătească după fapte, altfel câte-ar face el?

41. Fugi de cel ce cu prostia are-n el și răutate,
de departe te înjură iar de-aproape te și bate.

42. Lupul moare de bătrân
dar la rele-i tot hapsân,
- cel rău chiar legat și jos
este tot primejdios.

43. Vulpea cât de slabă-o vezi
pocăită să n-o crezi,
paznic curții să n-o pui
că te lasă fără pui;
cine-a fost cândva tâlhar,
nu-i bun paznic la hambar.

44. Nu poți să faci la altul bine
până când nu-ți faci ție rău,
când nu rabzi paguba la tine
nu poți s-ajuți pe-un frate-al tău.

45. Nu te-mbărbăta la rele dacă nu ești prins acum,
nu-i departe clipa-n care ai să cazi în lanț pe drum.

46. Nu de multe ori va merge cana cea de lut la apă,
pân-odată cade-n pietre și când cade nu mai scapă.

47. Nu te bucura să iai
de la nimeni nici un pai,
căci banul nedrept venit
pierde și pe cel muncit,
și avutul pe nedrept
pune piatra grea pe piept.

48. După ce-i strici cuiva carul, drumul bun degeaba-i spui
- ce-i mai dai învățătură după ce-i strici viața lui?
În zadar spui cuiva bine dacă l-ai nenorocit,
asta și mai mult arată răul ce l-ai săvârșit.

49. Dușmanul cel mai rău, ades,
cu pâinea ta ți l-ai cules,
căci omul josnic și mișel
nimica n-are sfânt în el
ci recunoștința-n veac
l-arată că nu-i om - ci drac.

50. Celui rău de-i dai un deget el ți-apucă mâna-ntreagă,
dacă-l lași să stea la ușă, după masă ți se bagă,
dacă-i dai un ban, el caută ca să-ți fure punga plină,
- decât cel fără rușine nu-i mai lacomă jivină.

51. Răul, rău e-n toate
și-n față, și-n spate:
din casă te fură,
de-afară te-njură,
de-aproape te-aprinde,
departe te vinde...

52. De nimeni nu te mira:
- și tu poți ușor cădea.

53. Copilul care cade singur nu plânge mult când nu-i văzut,
acel ce răul el și-l face, își tace tot ce și-a făcut.

54. Din relele mărunte ajungi la cele mari,
din furătura mică ajungi între tâlhari,
- de-aceea nu-ți permite nici furtul mic și rar,
de nu vrei să sfârșească copilul tău tâlhar.

55. Lupu-și schimbă părul, dar năravul ba,
hoțul schimbă haina, dar nu firea sa,
răii schimbă munca dar nu lenea lor
- astfel de jivine în rușine mor.

56. Omu-n rele nărăvit
este greu de lecuit,
ca și pomu-mbătrânit
dacă e crescut sucit,
dar de-l iei de mititel
poți să-ndrepți ceva din el.

57. Râzând intră păcatu-n casă,
dar iese-amar plângând napoi,
ispita-i dulce la vedere
dar vai, amară e apoi.

58. Cel biruit de patimi e ca un dobitoc,
își pierde pân-la urmă și cinste și noroc.

59. Orice muște trag la hoituri,
orice pofte la păcat
iar păcatele la moarte,
moartea-n chinul necurmat, -
de aceea rupe lanțul poftei până n-ai căzut,
nu știi cât de-amar e veșnic răul după ce-i făcut.

60. Iepurele cade-adesea sub tufișul cel mai mic,
- deseori căderea vine dintr-un lucru de nimic.

61. Dacă vrei să te faci oaie
sunt destui să te jupoaie,
dar dacă te faci cățel
n-ai să treci cu preț de miel.

62. Răul este ca răchita: din ce-l tai, din ce răsare,
numai când smulgi rădăcina pier mlădițele amare.

63. Numai vorbele frumoase să te scape n-au putere,
marea hotărâre-a faptei și-ndreptării ți se cere! ...

64. Când cu rușinea te înveți de nimenea nu-ți pasă
dar vai de cel obișnuit c-o viață rușinoasă.

65. Nu-i vreun om fără necaz,
cum nu-i gard fără pârleaz,
nici nu-i om fără vreun bai
cum nu-i munte fără plai.
Nu-i gard fără pârleaz,
nici om fără necaz,
nu-i munte fără plai,
nici casă fără bai.

66. Să ai întotdeauna un rost la gândul tău,
e rău și când nu-i bine, și-i bine când nu-i rău.

67. Necazul nu-i numai de-un fel
- să-i crezi pe cei ajunși în el!
Căci chiar de nu-i cum este-al tău
de orice fel ar fi, e rău.

68. Teme-te de ploaia-nceată nu de ploaia repezită,
teme-te de mâța blândă nu de mâța cea zbârlită,
teme-te de omul meșter să se-ascundă și să tacă,
el e-acel viclean ce știe răul mai amar să-ți facă.

69. Să nu dea Dumnezeu nici cui
cât poate să îndure,
c-adesea geme-adâncul lui
ca pomul sub secure.

70. Când trebuie-n viață necaz să pătimești
de nu te află răul, mergi tu până-l găsești.

71. Când meriți să pați răul, ca să-l ajungi, la fel:
de nu te caută răul, îl cauți tu pe el.

72. Nu te-ntoarce după fuste,
nici nu mergea-un pas sau doi.
- Cine umblă după muște
va ajunge la gunoi.

73. Surdului degeaba-i spui
el nu crede nimănui, -
- nici la omul nesimțit n-aștepta compătimit.

74. Degeaba arde lampa la omul adormit,
degeaba ceri simțire la omul nesimțit,
degeaba plângi la ușa tiranului nedrept,
degeaba este totul când nu-i simțire-n piept.

75. Pomul îl cunoști pe rod
cum pe faptă pe-un nerod.

76. Așa-i lumea din bucăți:
unde-s oale e și băț,
unde-albine e și stup,
unde-s oi - și câte-un lup.

77. Ce trebuie să-ți vină, în cale întâlnești, -
de trăsnet și de soartă degeaba te ferești.

78. Când ai zile și noroc
scapi din apă și din foc
și-nverzești în orice loc.
- Când n-ai zile și n-ai har
toți te-ajută - și-n zadar...
Te usuci în plin hotar.

79. Când ai la vreun necaz de tras
l-ajungi chiar dacă mergi la pas,
sau el te-ajunge-oricât gonești
dar unde-i scris - îl întâlnești.

80. Ața unde-i mai subțire se va rupe mai degrab,
omul cade în ispita pentru care e mai slab.

81. Vai de lupul care-ajunge joc și râs la câini,
vai de omul care-i slugă la mai mulți stăpâni.

82. Cine crește pui de șarpe va ajunge otrăvit!
Iar cu relele deprinderi mergi la moarte negreșit,
că dacă le-nveți odată și le crești la sânul tău
nu te lasă, ci te-aruncă de la rău la și mai rău.

83. Nu numai că nu ai voie
- dar n-ai timp a face rău
când e-atât de mult nevoie
să faci bine-n jurul tău.

84. Nu te-amărî peste măsură de nici un rău
cât de cumplit,
când te-așteptai mai dinainte să-ți vină
cum a și venit!
Ci-ncrede-te mai tare-n ceruri
și roagă-te și mai aprins
puterea Binelui e mare și nu te va lăsa învins.

85. Cel rău învinuie pe toți chiar când doar el greșește,
dar omul cel nevinovat - pe nimeni nu hulește.

86. Vine-odată ceasu-n care orișice necaz și rău
suferit de cel bun, -
cade peste-asupritorul său
de aceea ai de grijă orice faci și-oricine ești,
de-un om bun tu nu te-atinge
dacă vrei să nu plătești.

87. Răul se plătește-odată cu alt rău
- și îndoit,
fiecare ispășește, în vreun fel, ce-a făptuit.

88. Până când mai ai rușine de-orice rău
ce l-ai făcut,
încă te mai poți întoarce,
nu ești chiar de tot pierdut.

89. Răzbunarea unor fapte poate orișicând să vină,
fericit acel cel umblă numa-n cinste și-n lumină.

90. Tot binele sau răul îi vin unui popor
din mâinile acelui ce-i este-ndrumător.

91. Omul josnic și nebun
nu-i creat de Cel Preabun,
cel ce-a devenit astfel
s-a creat doar el, pe el.

92. În întreaga lume, toate se nasc numai din iubire,
numai răul e din ură
și otrava-i din cârtire.

93. Omul răului așteaptă de oriunde și oricând
doar unealta
și momentul
ca să facă ce-are-n gând,
când îi va sosi momentul
și unealta o să-i vină,
plata răutății fi-va fioroasă și deplină.

94. E primejdios a-ți face un dușman din omul rău,
de aceea oricât costă caută-i pace-n drumul tău.

95. E ușor ca o femeie ce-n petreceri se prea ține
să ajungă-n căi greșite
și să nu sfârșească bine.

96. Când lupți cu dușmani prea josnici,
n-ai prea multă biruință -
dar de-a lor apropiere se-ntinează-a ta ființă.

97. Nu lovi nici chiar pe-un câine
căci te vede cine-l are,
- dar când asuprești pe-un semen, nu te vede cerul, oare?

98. Chiar și iarba otrăvită - lapte-n vacă se preschimbă,
chiar și laptele, în șarpe, - se preface-otravă-n limbă,
chiar și-n slăbiciuni s-arată bunătatea-n omul bun
și chiar darurile bune - sunt spre rău la cel nebun.

99. Înțelept e-acela care dacă vede-n mine-un rău
știe că el e și-n sine - și-l îndreaptă pe al său.

100. Cine nu-și deschide ochii va deschide punga sa;
- răul ne-ndreptat la vreme, urme grele va lăsa.

101. Șoarecele află bortă chiar și-n casa cu pisici,
hoțul îndrăzneț tot fură orișicâți ar fi pe-aici.