Strofă 1
Cine-a izbutit vreodată să ascundă ce-a făcut?
- Ies odată la răsplată orice fapte din trecut,
ies-odată la lumină tot ce pare-acum ascuns,
nu-i sămânță fără roadă,
nici pornit fără ajuns.
Strofă 2
Dacă altuia sapi groapa
să știi c-ai să cazi tu-n ea.
Tu ai să te prinzi în cursa ce-ai întins-o altuia.
Strofă 3
Nu te juca cu focul, că nu știi când te-aprinzi,
nu-ntinde curse-altora, că nu știi cum te prinzi.
Strofă 4
Nu există tinerețe să nu vezi, privind la ea,
din ce-i va veni cu anii, slava sau rușinea sa.
Strofă 5
Când vezi cele nevăzute din acestea ce se văd
nu-i greu să cunoști ce-i vine cuiva:
cinste - sau prăpăd.
Strofă 6
Soarta-i mijlocul prin care Dreptul Sfânt ne răsplătește
în această viață scurtă, fiecui, precum trăiește.
Strofă 7
Nu există loc de fugă de răsplata ce te așteaptă,
de la glasul conștiinței
sau de Judecata dreaptă.
Strofă 8
De urmarea faptei rele nu-i pe lume om să scape
și de bune și de rele, plata este foarte-aproape.
Strofă 9
Este soartă,
e destinul,
e-ntâmplarea, - însă ele
nu-s nici oarbe,
nici nedrepte, - fie bune, fie rele,
ci sunt mijloace prin care se-aduc zilnic
pe pământ
la-mplinire, toate cele hotărâte de Cel Sfânt.
Strofă 10
Nu învinui destinul, când tu singur îți faci rău,
el desigur îți aduce plata umbletului tău.
Strofă 11
Soarta fuge și mai grabnic decât orice călăreț,
ea ajunge orice faptă, cu răsplată
- ori dispreț,
ea-nsoțește ca o umbră orice faptă
și-orice gând
care-o face orișicine, orișiunde și oricând.
Strofă 12
Destinul nu-i prieten cu nici un necinstit,
îi dă pe față totul, cum nici nu s-a gândit.
Strofă 13
Cu ce măsură-ai măsurat,
- așa o să-ți măsoare
dreptatea Celui care-n veac nu uită
nici nu moare.
Strofă 14
După cum pui întrebarea, astfel vei avea răspuns,
după cum îți va fi mersul, astfel vei avea ajuns,
după cum îți va fi viața, astfel vei avea sfârșit
și precum îți e sfârșitul - vei fi veșnic răsplătit.
Strofă 15
Când vinzi vaca de la casă vinzi și laptele cu ea,
când te lași de-o cale bună, multe pierderi vei avea.
Strofă 16
Cu cei care-ai fost la muncă trebuie să fii la plată,
- dacă este prietenie și-nsoțire-adevărată.
Strofă 17
Un câine bun, se cade să aibă-o coajă bună
și munca și răsplata se cade împreună.
Strofă 18
Dacă vei plăti 'nainte, ai să fii mai rău servit,
ține minte totdeauna: plata fă-o la sfârșit.
Strofă 19
Cui i se dă mult pe lume
mult are să i se ceară,
ce iei când vii înăuntru
o să dai când ieși afară.
Strofă 20
Cine nu ascultă, nu va fi-ascultat.
Seceră oricare ce a semănat.
Strofă 21
Toți cei ce grăbesc sfârșitul vieții altora, oricare,
vor pieri de-o moarte crudă,
grabnică
și-ngrozitoare!
Strofă 22
Cel ce-adună
faptă bună
își găsește-n ea cunună,
cel cu grele fapte rele
va pieri pe veci cu ele.
Strofă 23
Cu măsura care dai
cu aceea o să iai,
cu binețea care-o-nchini
îți întorc și cei străini.
Strofă 24
Sângele nevinovat
cere răzbunare,
mâna care l-a vărsat
veșnic pace n-are.
Strofă 25
Suferința celor mici
cere-o dreaptă plată,
care vine, ori aici,
ori apoi, odată...
Strofă 26
Cine sare multe garduri tot se-nțeapă în vreun par,
cine-aprinde multe focuri tot se-aprinde cu vreun jar,
cine prea de toți îi place să se lege dușmănos
tot își află-odată unul să-i plătească cu prisos.
Strofă 1
Cine-a izbutit vreodată să ascundă ce-a făcut?
- Ies odată la răsplată orice fapte din trecut,
ies-odată la lumină tot ce pare-acum ascuns,
nu-i sămânță fără roadă,
nici pornit fără ajuns.
Strofă 2
Dacă altuia sapi groapa
să știi c-ai să cazi tu-n ea.
Tu ai să te prinzi în cursa ce-ai întins-o altuia.
Strofă 3
Nu te juca cu focul, că nu știi când te-aprinzi,
nu-ntinde curse-altora, că nu știi cum te prinzi.
Strofă 4
Nu există tinerețe să nu vezi, privind la ea,
din ce-i va veni cu anii, slava sau rușinea sa.
Strofă 5
Când vezi cele nevăzute din acestea ce se văd
nu-i greu să cunoști ce-i vine cuiva:
cinste - sau prăpăd.
Strofă 6
Soarta-i mijlocul prin care Dreptul Sfânt ne răsplătește
în această viață scurtă, fiecui, precum trăiește.
Strofă 7
Nu există loc de fugă de răsplata ce te așteaptă,
de la glasul conștiinței
sau de Judecata dreaptă.
Strofă 8
De urmarea faptei rele nu-i pe lume om să scape
și de bune și de rele, plata este foarte-aproape.
Strofă 9
Este soartă,
e destinul,
e-ntâmplarea, - însă ele
nu-s nici oarbe,
nici nedrepte, - fie bune, fie rele,
ci sunt mijloace prin care se-aduc zilnic
pe pământ
la-mplinire, toate cele hotărâte de Cel Sfânt.
Strofă 10
Nu învinui destinul, când tu singur îți faci rău,
el desigur îți aduce plata umbletului tău.
Strofă 11
Soarta fuge și mai grabnic decât orice călăreț,
ea ajunge orice faptă, cu răsplată
- ori dispreț,
ea-nsoțește ca o umbră orice faptă
și-orice gând
care-o face orișicine, orișiunde și oricând.
Strofă 12
Destinul nu-i prieten cu nici un necinstit,
îi dă pe față totul, cum nici nu s-a gândit.
Strofă 13
Cu ce măsură-ai măsurat,
- așa o să-ți măsoare
dreptatea Celui care-n veac nu uită
nici nu moare.
Strofă 14
După cum pui întrebarea, astfel vei avea răspuns,
după cum îți va fi mersul, astfel vei avea ajuns,
după cum îți va fi viața, astfel vei avea sfârșit
și precum îți e sfârșitul - vei fi veșnic răsplătit.
Strofă 15
Când vinzi vaca de la casă vinzi și laptele cu ea,
când te lași de-o cale bună, multe pierderi vei avea.
Strofă 16
Cu cei care-ai fost la muncă trebuie să fii la plată,
- dacă este prietenie și-nsoțire-adevărată.
Strofă 17
Un câine bun, se cade să aibă-o coajă bună
și munca și răsplata se cade împreună.
Strofă 18
Dacă vei plăti 'nainte, ai să fii mai rău servit,
ține minte totdeauna: plata fă-o la sfârșit.
Strofă 19
Cui i se dă mult pe lume
mult are să i se ceară,
ce iei când vii înăuntru
o să dai când ieși afară.
Strofă 20
Cine nu ascultă, nu va fi-ascultat.
Seceră oricare ce a semănat.
Strofă 21
Toți cei ce grăbesc sfârșitul vieții altora, oricare,
vor pieri de-o moarte crudă,
grabnică
și-ngrozitoare!
Strofă 22
Cel ce-adună
faptă bună
își găsește-n ea cunună,
cel cu grele fapte rele
va pieri pe veci cu ele.
Strofă 23
Cu măsura care dai
cu aceea o să iai,
cu binețea care-o-nchini
îți întorc și cei străini.
Strofă 24
Sângele nevinovat
cere răzbunare,
mâna care l-a vărsat
veșnic pace n-are.
Strofă 25
Suferința celor mici
cere-o dreaptă plată,
care vine, ori aici,
ori apoi, odată...
Strofă 26
Cine sare multe garduri tot se-nțeapă în vreun par,
cine-aprinde multe focuri tot se-aprinde cu vreun jar,
cine prea de toți îi place să se lege dușmănos
tot își află-odată unul să-i plătească cu prisos.