1. Fiii mei, s-aveți răbdare pentru orice lovitură,
suferiți oricât mai bine, nu vă răzbunați cu ură;
Cel ce sufere-n tăcere și-are pururea răbdare
chiar de-i cel mai mic la oameni,
va fi-n ceruri cel mai mare.

2. Fii mai bine nicovală: rabdă orice te lovește,
cel ce e ciocan se strică, cel ce rabdă se-ntărește.

3. Cei ce au un suflet mare
pot avea mereu răbdare,
numai cei cu suflet mic
nu pot suferi nimic.

4. Fiica mea, prin liniștita și-ndelunga ta răbdare,
suferită cu nădejde îți aduni răsplată mare;
răsplătirea-ncununează o viață-n curăție,
cel ce seamănă-n răbdare, seceră cu bucurie.

5. Bucură-te în răbdare, fiica mea, și-n curăție,
asta-i calea care-aduce totdeauna bucurie
- însă plânge când va-ncepe lumea-n slavă să te poarte,
asta-i calea care duce la osândă și la moarte.

6. Fiul meu, să știi că-n viață totdeauna e mai bine
tu să suferi pentru altul decât altul pentru tine.

7. Nu te necăji în vremea de necaz și de urgie,
ține minte sfatul care mi l-a spus bunicul mie:
- nu e rău să nu se ducă, și nici bine să nu vie.

8. Fiul meu, tu pentru Cinste rabdă tot ce ți se cere:
umilire, nedreptate, despoiere de avere,
chiar și moartea tu s-o-ntâmpini cu cântări de bucurie
- că răsplata ce te-așteaptă, pentru-n ceas, o veșnicie.
O, nefericiți sunt cei ce diavolul îi amăgește
ca să creadă că păcatul și necinstea-i fericește.

9. Pe drumul greu al suferinței
răbdarea să ți-o duci cu drag,
cununa scumpă-a biruinței
o vei primi pe-al morții prag.

10. Numai cel ce rabdă totul și învinge suferința,
va fi-ncununat de cinste și gusta-va biruința.

11. Fiii mei, aveți răbdare: Adevărul nu-ntârzie,
tot ce-a spus el se-mplinește pururi cu credincioșie;
el așteaptă numai vremea ca să se-mplinească-n pace
ori ce faci tu pentru dînsul, ori ce dînsul ție-ți face.

12. Dacă-n fața judecății tu privești cu resemnare,
dacă poți zâmbi cu zâmbet de blândețe și iertare,
nedreptatea și asprimea loviturilor amare,
vei cunoaște ce cunună poartă fruntea răbdătoare.

13. Leagă-n zece lanțuri ura și mânia într-o sută
ca să treci peste ispită, nevorbită, nefăcută.

14. Rabdă vorba, rabdă fapta, fără nici o-mpotrivire
fără ca să-ți tulburi pacea, fără ca să-ți ieși din fire,
căci răbdarea este lupta sufletului plin de soare
și-ai să vezi cu ce lumină se-ncunună-a ei păstrare.

15. Rabdă pururi cu nădejde orice silă și urgie,
căci la capătul răbdării totdeauna-i bucurie.

16. Nu te plânge că de alții nu ești înțeles ades,
înțelege-i tu pe alții ca s-ajungi a fi-nțeles.

17. Fiica mea, un dar mai mare ca orice vei câștiga
dacă-n viață sfatu-acesta ce ți-l dau îl vei ținea:
rabdă orișice necazuri care-asupră-ți s-or abate
și cu-ncredere așteaptă urma urmelor la toate,
că nu-i noapte fără ziuă cum nu-i ceață fără soare,
lupta o câștigă cel ce are-un ceas mai mult răbdare.

18. Știi: răbdarea
e ca sarea:
nu se strică,
nici se-nfrică
numai dacă nu e mică.

19. Trebuie-ori să rabzi durerea,
ori să pierzi a ei răsplată,
căci pe cine-l 'nalță cerul
îl încearcă prima dată.

20. Să iubim mai mult durerea ca plăcerea, căci în cer
vom avea plăceri destule dac-aici avem dureri.

21. Dacă poți răbda necazul totdeauna cu credință
dovedești adevărata și deplina cunoștință.

22. Dacă nu te poți pe tine să te schimbi precum ai vrea,
cum crezi c-ai putea pe alții tu să-i faci să fie-așa?
Schimbă-te întâi pe tine să te vadă ei schimbat
și-atunci au să te urmeze: nu-i grai ca exemplul dat.

23. Cei buni sufăr, cei răi nu...
- ce dovadă mai vrei tu
ca să vezi că ei nu sunt
răsplătiți pe-acest pământ,
ca să vezi mai lămurit
ce răsplată-i la Sfârșit?
Nu poți premiul lua
până nu vei alerga.

24. Prin văile cu drag senin
adesea uiți că ești străin,
și-atunci ajungi pe culmi cu nor
să-ți amintești: ești călător.

25. Când numai biruințe ai
adeseori te-mbeți și stai,
când însă dai de vreun necaz,
înveți să fii mereu mai treaz.

26. Până omului i-e bine
prea se laudă pe sine,
numai când ajunge-n rău
vede ce-i de capul său.

27. Îndreptarea ta nu vine prin ce alții îți arată,
ci prin tot ce cauți tu însuți cu o inimă curată.

28. La nălțimile credinței, păcii și sfințirii tale
ajungi numai pe-a răbdării și pe-a înfrânării cale.

29. Numai după încercare noi simțim ce-i bucuria,
numai după despărțire vezi ce dulce-i prietenia,
numai după-nfometare simți plăcerea de mâncare,
după sete gustul apei - liniștea după răbdare.

30. Ispitit - prin renunțare biruiești și prin răbdare,
fără ele cazi, ispita vine-asupră-ți și mai tare.

31. Orișiunde afli dulce, o să afli și amar.
Cauți în lume numai dulce? O să cauți în zadar.
Dulcele e doar la urmă, dacă poți acum purta
pân-la moarte curăția, pân-la capăt cinstea ta.

32. Rabdă-ți chinul în tăcere, du-ți cu liniște-a ta cruce,
cândva toate-acestea fi-ți-vor amintirea cea mai dulce.

33. Mai bine să rabzi de foame și să duci un trai amar
decât să mănânci o pâine pe-un ban câștigat murdar,
mai bine să stai afară tremurând pe-un frig ploios,
decât într-o casă caldă dar cu suflet ticălos.

34. Chiar și fiul tău se poartă dușmănos cu tine când
ești bătrân și i se pare că nu vei muri curând.
Fericit e-acel ce-și poate duce-al bătrâneții chin
fără-a fi ajuns la fiii și urmașii lui un spin.

35. Cel ajuns bătrân - în viață e de două ori copil,
bine-i când își poate duce jugul îndurându-și-l
și găsește-n suflet milă să se roage pentru câți
nu-nțeleg ce grei sunt anii bătrâneții amărâți.

36. Cu adevărat cerească e-o credință răbdătoare,
binecuvântat e-acela ce și-o crește tot mai mare.

37. Boala grea și bătrânețea sunt naintea morții date
să ne facă mai dorită moartea să scăpăm de toate,
moartea vine după ele ca o mare ușurare
și-a celor rămași în urmă, și a celui care moare.

38. Sărăcia grea te face chiar și-n casa ta străin
întristarea prea-ndelungă face mierea ta venin,
sărăcia ți-o alungă hărnicia chibzuită,
întristarea o-nsenină doar răbdarea liniștită.

39. Somnul greu e cel mai mare dar și binecuvântare
ce-o dă cerul la acela
ce-i în cea mai grea-ncercare.
O, ce mare lucru este un somn greu
atunci când zaci
într-o stare disperată și nu știi ce să mai faci!

40. N-ai să fii mereu în chinuri,
n-ai fost totdeauna-n bine,
chinul cu-a lui vreme trece,
binele cu-al lui timp vine
rabdă-n vremea încercării,
roagă-te în vremi amare,
știe Binele să-ți scoată câte-un bine
din oricare.

41. Câte-o iarbă nu-și dă leacul până după ce-i zdrobită
și de multe ori e-asemeni și cu inima iubită.

42. Nici nefericiți nu suntem pentru totdeauna-n viață,
că ori suferința trece,
ori inima ni se-nvață,
ori durerea o să scadă,
ori puterea o să crească,
ori pământul ne astupă,
- nu-i nimic să nu sfârșească.

43. La necazul de la alții poți afla o mângâiere
dar la cel făcut de tine altora - numai durere,
de aceea rabdă greul cel nedrept când te lovește,
nu te răzbuna, că asta tot pe tine te zdrobește.

44. Binefacerea răbdării ai s-o afli-adeseori
când te uiți ce fără minte ajung cei nerăbdători.

45. Nu e noapte fără ziuă,
nu e ceață fără soare,
nu e iarnă fără vară
- însă toate cer răbdare.

46. Niciodată nu-i furtună
să nu vină vremea bună,
numai dacă ai răbdare
când e vremea de-ncercare.

47. Toate-uneltele frumoase au ieșit din lovituri,
ca s-ajungi desăvârșirea, ți se cere mult să-nduri.

48. Și necazurile-n viață se coc toate câteodată,
ca și perele cînd vara vremea coacerii s-arată,
însă oricâte-ar fi ele, cad cu vremea ce le plouă
pân-la urmă, cu răbdare, mai rămâne unul-două...

49. Și-n nenorocirea vieții sunt mai multe trepte-n jos
- nu te plânge niciodată, sufăr mulți mai dureros.

50. Fii mai tare-n vremuri grele,
treci mai vrednic prin furtună,
căci atunci ai să te bucuri și când vine vremea bună.

51. Mulți își cresc nenorocirea căci nu știu să și-o îndure
- și furtună vine-adesea peste orișice pădure,
îi mai smulge câte-un arbor, îi mai frânge câte-o cracă,
- pleacă-te și tu când vine, ține-te
și las-să treacă.

52. Cere - și ți se va da
caută - și vei afla
bate - și tot vei intra
- dacă lupți și ști răbda!

53. Oamenii-ar vrea numai cinstea
nu și chinul pân-la ea,
ar vrea numai partea bună,
fără partea ei cea grea,
ar vrea numai partea dulce,
fără-a ține-n seamă iară
că oricare parte dulce are partea ei amară.

54. Nu toți suntem în viață mari sau mici
- ne arătăm
când suntem în suferință, după felul cum răbdăm.

55. Cu cât soarta se-ntărâtă și mai tare-n contra ta,
cu-atât rabdă tu mai tare
hotărât a o-nfrunta!

56. Răbdarea-i datoria cea binecuvântată
ce vindecă-orice boală odată și odată...

57. Răbdarea e suișul nădejdii neclintite
prin care-ajungi odată, nălțimile dorite.

58. Orice poamă, cât de tare
tot se coace - cu răbdare.

59. Răbdarea e podoaba iubirii credincioase,
răbdarea-i temelia nădejdii luminoase,
răbdarea este cheia la ușa bucuriei,
răbdarea este scara la pragul veșniciei.

60. Ce n-a făcut Dreptatea, va îndrepta Răbdarea
căci toate vin odată - cu Timpul și-așteptarea.

61. Răbdarea împlinește orice dorință bună
și orice așteptare odată o-ncunună.

62. Răbdarea, ca și Timpul, e-acel judecător
ce face pân-la urmă dreptate tuturor.

63. Cine poate-avea răbdare va primi tot ce dorește,
ea-i aceea ce dorința tuturora ne-o-mplinește.

64. Cu răbdarea liniștită faci mai mult decît cu bâta,
ce nu faci cu vorba bună - cu răstirea nici atâta.

65. Cu răbdarea muți și munții,
cu răbdarea-ntreci și știința
și-ți sfințești neprihănirea,
și-ți desăvârșești credința.

66. Apa care mână moara vezi cât de departe vine,
- numai ce e cu răbdare, poate să lucreze bine.

67. N-au să fugă multă vreme cei ce fug prea tare,
mai curând ajung la țintă cei ce au răbdare.

68. O răbdare de o seară
poate ferici o vară,
nerăbdarea de-un minut
poate nimici-un avut.

69. Cine nu poate să rabde, nu mănâncă poamă coaptă,
- nici la capăt bun n-ajunge un pripit
ce nu așteaptă.

70. Cât ar fi de lungă noaptea, soarele la timp răsare,
pentru toate este-o vreme, ai răbdare,
ai răbdare...