Strofă 1
Decât ruda-ndepărtată, mai bine prietenu-n sat,
e mai bun puținul astăzi decât multul depărtat.
Strofă 2
Ce nu vrei a ști dușmanul, la prieten să nu spui,
tu când nu-ți poți ține gura,
cum să-i ceri s-o țină, lui?
Strofă 3
Vechiul prieten e asemeni câinelui crescut la casă:
treaz și credincios rămâne pe-orice vreme furtunoasă.
Strofă 4
Fă-ți prieteni noi câți poți,
dar cei vechi păstrează-i toți,
căci prietenii-ncercați
sunt adevărații frați.
Strofă 5
Bunul prieten e ca vinul ce cu cât se învechește
gustul și mai bun și-l face,
prețul și mai mult și-l crește.
Strofă 6
Nu te însoți cu hoțul! - Câți au să te vadă toți,
nu-i vor zice lui om vrednic
- ci-o să-ți zică ție hoț.
Strofă 7
La nevoie se cunoaște care-ți este prieten bun,
până nu ajungi în lipsă mulți de prietenie-ți spun.
Strofă 8
Prietenul ce-a stat cu tine în necazul cel mai mare
ți-a fost frate, să-i fi frate pân-la ultima suflare.
Strofă 9
Omul fără nici un prieten e ca stânga fără dreaptă,
când e mai în mare lipsă strigă și-n zadar așteaptă.
Strofă 10
Prieten bun ți-acela care mustră greșurile tale,
nu acel ce lingușește lăudându-ți orice cale.
Strofă 11
Un singur vrăjmaș îți poate nimici cu-al urii foc
cât o mie de prieteni nu-ți mai pot clădi la loc.
Strofă 12
Prietenii nu totdeauna pot fi sinceri - sau nu vor,
dar dușmanii-s totdeauna sinceri în pornirea lor.
Strofă 13
Om fără dușmani pe lume nimeni nu poate să fie
numai să n-aibă dreptate cel ce-i poartă dușmănie.
Strofă 14
Despre prietenii tăi buni
glume proaste să nu spuni,
că pe mulți prieteni în lume
poți să-i faci dușmani din glume.
Strofă 15
Dacă vrei să nu te știe ce-ai făcut, dușmanul rău,
nu vorbi despre acesta nici prietenului tău;
căci dușmanii n-au de unde să te știe ce-ai făcut
de n-ai spus întâi la prieteni tu ce trebuia făcut.
Strofă 16
Pe lângă lemnul cel uscat se-aprinde și cel verde,
pe lângă prietenul stricat, copilul bun se pierde.
Strofă 17
Nu-i trandafir fără vreun spin
nici om numai de daruri plin,
și lângă cel mai drag parfum
mai e și ceva - nu știu cum.
Strofă 18
Nu-i pădure-n lume fără uscături,
nu e gard să n-aibă ochiuri și spărturi,
nu-i izvor să n-aibă vreo baltă-n jur,
nici prieten nu e fără vreun cusur.
Strofă 19
Ghioceii cei mai mândri deseori din spini i-aduni,
deseori prin cei din urmă afli frații cei mai buni.
Strofă 20
O sculă sau o cârpă bună și din gunoi să le ridici,
pe omul cel ales ridică-l chiar când îl afli-ntre cei mici;
talentul, cinstea și virtutea, cinstește-le, că sunt comori
atât de rar împreunate în unul, printre muritori.
Strofă 21
Fugi de prietenia celor leneși și risipitori,
că din zi în zi cu dânșii tot mai spre abis cobori,
tot mai spre rușine-aluneci, până când te prăbușești
- de cei răi și de-a lor drumuri ca de foc să te ferești.
Strofă 22
Însoțirea cu cel rău
strică bunul nume-al tău,
vina și rușinea sa
ruinează cinstea ta.
Strofă 23
Prietenia cu stricații strică bunul obicei
și deprinderile rele se învață de la ei.
Strofă 24
Cel cu care te-nsoțești
te arată cine ești,
că de n-ai umbla să bei
nu te-ai însoți cu ei,
și de n-ai iubi ce-i rău
ar fi altul drumul tău.
Strofă 25
Când legi prietenii cu lupul stai cu bâta-n mână treaz
- de la cel rău, chiar și prieten, n-aștepta decât necaz.
Strofă 26
Umblă des pe calea casei prietenului tău iubit,
buruienile și spinii cresc pe drumul părăsit.
Strofă 27
Nu călca prea des nici pragul cel mai drag și mai dorit
ca să nu-l urăști de tine și să-i fi nesuferit.
Strofă 28
Calul bun se vede numai la suiș
sabia cea bună numai la tăiș,
ziua cea frumoasă numai după-amiaz,
prietenul cel sincer numai la necaz.
Strofă 29
Când ți-e fața abătută
frate-i cel ce ți-o sărută,
când e veselă și-i bine
ți-o sărută orișicine.
Strofă 30
Cine prea se-ncrede-n alții deseori se-nșeală,
sunt puține adevăruri, multe-s doar spoială.
Strofă 31
Când omul pierde drumul apucă orice căi,
când leapădă părinții găsește prieteni răi,
când își trădează soțul găsește-un prag străin,
- nu-i viață otrăvită de-un mai amar venin.
Strofă 32
Când se rupe o verigă se desface lanțul bun,
cel ce face dezbinarea face-o crimă de nebun.
Strofă 33
Nu fii prieten niciodată cu-un nedrept și mincinos:
el e schimbător ca vremea urmărind al său folos;
dacă n-are el nici cinste, nici rușine, nici cuvânt,
ce-ar mai fi pe lume oare să-i dea preț și crezământ?
Strofă 34
Prietenul adevărat
nu-l cunoști când ești bogat,
ți-l trimite Dumnezeu
numai când ajungi la greu.
Strofă 35
Prietenia se păstrează mai puțin prin ce-a primit
ci mai mult prin ce așteaptă încă de la cel iubit’
mai puternică-i speranța într-o inimă, ades,
ca recunoștința care-i numa-n sufletul ales.
Strofă 36
E-o plăcere să vezi ochii celui care ieri i-ai dat,
până când recunoștința c-a primit nu s-a uitat.
Strofă 37
Cât ne mângâiem atuncea când un prieten drag găsim
alipit de noi, - și-n totul sufletul i-mpărtășim,
- o iubire-atât de mare și un dar atât de sfânt
numai la izvorul dulce, însă nu altunde sunt...
Strofă 38
Fă-ți prieteni cu-ajutorul bogățiilor nedrepte
ca în Corturile Vieții răsplătirea să te-aștepte.
Strofă 39
E firească frica morții: - prea puțini prieteni sunt
care pot iubi statornic - și prea mulți luați de vânt.
Strofă 40
Cugetă la slăbiciunea prieteniei omenești
ca să nu te-ncrezi prea tare, azi, în cel cu care ești.
Strofă 41
Rară-i inima ce poate bate orișicând la fel,
rar e prietenul ce are, neschimbat, iubirea-n el
prietenia-adevărată, fiul meu, pe lume nu-i
numa-n Adevăr o afli - și-n vreunul din ai Lui.
Strofă 42
Sufletul bun e-un prieten înțelept și credincios
- decât tot avutul lumii e mai scump și prețios.
Strofă 43
Față de un prieten dulce, tu să ai, în vremi amare,
bunătatea nesfârșită - și iubirea cea mai mare.
Strofă 44
Când se află-n vremuri bune
omul crede și nu crede.
Prietenia credincioasă numai la necaz ți-o vede.
Strofă 45
Dacă ți-ai făcut prieteni dintre cei aleși și sfinți
- ești dator să nu mai bănui
a-lor gânduri și dorinți!
Strofă 46
Rana ce ți-o face-acela ce-l iubești și te iubește
nu se vindecă cu totul cât trăiești - și cât trăiește.
Strofă 47
Nu spune nimănuia
ce crezi
și ce gândești,
de-acel al cărui frate și prieten spui că ești.
Strofă 48
Dacă vreți ca fiul vostru să se-aleagă ca cinstit,
urmăriți-l unde umblă și ce prieteni și-a găsit,
faceți-l să aibă prieteni numai dintre credincioși
și-i vor fi toți anii vieții vrednici, harnici și frumoși.
Strofă 49
Dacă ți-ai ales prieteni dintre cei legați de-avere
și dorești să-i ai prieteni
- niciodată nu le cere.
Strofă 50
Calul bun îl vezi când trage la povară,
- nu când paște;
pe adevăratul prieten, doar la greu îl poți cunoaște.
Strofă 51
Frumosul trage la frumos,
cel credincios, la credincios,
cel bun va trage la cel bun
- iar un nebun, tot la nebun.
Strofă 52
Prietenia credincioasă cere-o-ncredere curată
ele vor trăi-mpreună sau se-nmormântează-odată.
Strofă 53
Unde n-ai frați și prieteni, n-ai nici calde bucurii
- bucuriile sunt numai între-ai dragostei copii.
Strofă 54
Să nu-ți faci pe nimeni prieten niciodată până-ntâi
nu mănânci cu el pe-o masă
și nu dormi pe-un căpătâi.
Strofă 55
De ne-am lepăda de prieteni pentru orice supărare,
care prietenie-n lume ar mai fi să țină oare?
Strofă 56
Este mare lucru, frate, să ai frați în jurul tău,
între ei te nalți spre bine,
fără ei cobori spre rău.
Strofă 57
Oglinda cea mai bună e-un frate-adevărat,
el spune adevărul cu cugetul curat,
el spune adevărul cu gândul credincios
mânat numai de grija să-ți fie de folos.
Strofă 58
Să nu-ți poți lăsa vreodată prietenu-n nevoie
ai voie să mori cu dânsul, dar să-l lași n-ai voie.
Strofă 59
Frați și prieteni pot fi numai cei ce-amaru-l împărțesc,
nu-și iau parte la durere decât cei ce se iubesc.
Strofă 60
Cel ce-ntotdeauna cere
e privit cu neplăcere
chiar când e prieten - cui
tot și-ntinde mâna lui.
Strofă 61
Cine cere ce-i prea greu
va fi refuzat mereu,
cine cere mai așa
tot s-alege cu ceva.
Strofă 62
Toți cârmuitorii lumii sunt bănuitori văzând
prietenii și-nțelepciunea între oamenii de rând;
prea mulți înțelepți ori prieteni
pot căuta la tronul lor,
de aceea orice rege este-n veci bănuitor.
Strofă 63
Poți a-l câștiga pe-un prieten
printr-o dragoste cinstită,
pe-un dușman ori prin putere
ori prin minte iscusită,
pe un lacom prin cadouri,
pe-o femeie prin iubire,
pe-un învățător prin cinste,
pe-un tiran prin lingușire,
pe un prost printr-o poveste,
pe-un nebun prin câte toate,
pe-nțelept prin ascultare,
și pe toți - prin bunătate.
Strofă 64
Înțeleptul și-amintește de prieteni totdeauna,
prostul și-aduce-aminte
numai când l-a prins furtuna.
Strofă 65
De nu vrei să ții pisică - vei avea șorecărie,
de nu vrei un bun prieten
vei avea, stricați, o mie.
Strofă 66
Cel cu numai o cămașă - să și-o spele cât mai des,
cel cu numai un prieten, să-i arate-un preț ales.
Strofă 67
Cine n-are pâine
să nu țină câine
- ții la prietenie?
- dă-i cu bucurie!
Strofă 68
Mai târziu ori mai devreme,
mai departe sau aproape,
ai nevoie de-orice mână din vreo vale să te scape,
de aceea fă-ți prieten pe oricare om din cale
că nu știi în care vreme
și-n ce loc te-așteaptă-o vale.
Strofă 69
Chiar când ai cincizeci de prieteni
și-ți dau sfaturi iubitori,
sfătuiește-te și singur când să urci sau să cobori.
Strofă 70
Și cel mai cuminte prieten trebuiește sfătuit,
nu-i pe lumea asta nimeni întru tot desăvârșit.
Strofă 71
Fericită-i părtășia celor binecuvântați,
dragostea adevărată i-a făcut surori și frați,
când același gând i-animă și-n același fel trăiesc
tot ce se petrece-acolo e la fel cu ce-i ceresc.
Strofă 72
Fiule, viața-ntreagă caută zi de zi cât poți
ori cu câți vei fi-mpreună prieteni să ți-i faci pe toți.
Strofă 73
Nici o mie de prieteni nu-s prea mulți de-ar fi să ai,
nu ști care te ajută, nu ști peste ce rău dai;
dar vrăjmași, chiar numai unul e prea mult dacă ți-l faci,
dacă-l ai, fă tot ce-i bine și cinstit, ca să-l împaci.
Strofă 74
Să nu-ntoarceți niciodată pentru ură iarăși ură,
ci la vorba de ocară să răspundeți cu căldură,
că de multe ori pe-un dușman când cu dragoste-l împaci,
cu iubire răspunzându-i - prieten bun din el îți faci.
Strofă 75
Două suflete-n același trup e prietenia,
doi simțesc dar totdeauna una-i bucuria.
Strofă 76
Pe-orice semen totdeauna cu iubire-l înfășoară,
o comoară nu-i un prieten
dar un prieten e-o comoară.
Strofă 77
Fără cei iubiți și-n locul cel mai drag te simți stingher,
fără scumpii mei, Isuse, n-aș dori să fiu în cer.
Strofă 78
Prietenia-adevărată
nu sfârșește niciodată,
căci ea-n inimă va fi
și cât ea vă dăinui...
- dacă moare undeva
ea n-a fost atunci așa.
Strofă 79
N-ajung ani de zile-adesea ca un frate să găsești,
însă e de-ajuns o clipă ca să-l pierzi, de nu-l grijești -
de aceea ia aminte, cruță-ți frații cei iubiți
căci adevărații prieteni nu mai pot fi-nlocuiți.
Strofă 80
Suprema formă de iubire la credincioși, e-a fi uniți,
Lumina cine o iubește, iubește și pe-ai ei iubiți,
îi va iubi pe toți, fierbinte pe toți, din orice neam și loc,
pe cei de-aproape, de departe, pe slabi sau tari
cu-același foc.
Strofă 81
Adâncește-mi părtășia cu cei dragi, Cuvinte Sfânt,
și aici și-n cer cu-aceeași dragoste și legământ,
vreau și-aici și-n ceruri frații tot mai dragi să-i pot avea,
după dragostea de tine, ei îmi sunt comoara mea.
Strofă 82
Fiii mei, frăția sfântă vouă să vă fie cult:
dac-un suflet vă iubește, voi iubiți-l și mai mult,
că nu veți putea fi-n totul și cu-adevăratul frați
dacă nu puteți fi-n viață prieteni buni și-adevărați.
Strofă 83
Fie-ți scumpă prietenia, neamul tău și casa ta,
cu evlavie le caută câte zile vei avea,
fericirea nu-i niciunde ca în ele, când smeriți
într-un duh și gând cu toții
împreună vă iubiți.
Strofă 84
Bucuriile niciunde nu-s ca între frați de vii,
numai frații de-o credință îți sunt frați pe veșnicii.
Strofă 85
Nicăieri ca-n prietenie drumul nu-i așa ușor,
Adevărul mai aproape și mai binevoitor
mila lui cu duioșie, bucuriile mai mari...
- dar comorile acestea sunt din ce în ce mai rari.
Strofă 86
Sufletele credincioase totdeauna se-nțeleg,
simțământul părtășiei între inimi când e-ntreg
totul e adânc atuncea, liniștit și plin de har,
totul este sfânt și tainic și plăcut ca un altar.
Strofă 87
Nu dori să-l vezi om mare pe prietenul iubit,
căci când va ajunge mare îl vei pierde negreșit.
Strofă 88
Nu lega prietenie unde nu ți-e potrivire
ori de duh, ori de credință, ori de rang și pregătire;
prietenia încheiată unde nu se potrivește,
cu dezgust întotdeauna și cu ceartă se sfârșește.
Strofă 89
Când dorești prietenia sinceră și-adevărată,
printre cei de-un duh cu tine și de-o-nvățătură-o cată.
Strofă 90
Fiul meu, tu cu stricații nu te-mprieteni nicicând,
prietenia lor cu tine te va nimici curând,
ei sunt prieteni doar să strice, iar de tine se slujesc
să le-ajuți sau să le-acoperi stricăciunea ce-o trăiesc.
Strofă 91
Nu-ți lăsa învățătura și credința ta dintâi
pentru una ce-o aduce vreun om fără căpătâi.
Strofă 92
Păstrați cu orice preț iubirea și unitatea dintre frați,
pentru nimica niciodată, să nu ajungeți dezbinați,
că nu-i nici un motiv pe lume, nici cel mai sfânt și-ntemeiat
să poată-ndreptăți păcatul ce-l faceți că v-ați dezbinat.
Strofă 93
La cărare câteodată poți întoarce și-o găsești,
prietenul ca și credința, le pierzi când le părăsești.
Strofă 94
Fapta rea-ntre noii prieteni îți ajunge-un trist ecou
și cum lași tu calea bună, vor lăsa ei prieten nou.
Strofă 95
O, fiii mei, nu-n ura lumii, nici în prigoane și-n nevoi,
primejdia pierzării voastre e-n dezbinarea dintre voi.
Strofă 96
Iubirea, Cinstea și-Adevărul de le iubiți, copiii mei,
atunci oriunde-s frații voștri, voi mergeți și cântați cu ei,
că nu e nicăierea cerul și cu pământul mai unit
și nu-i nici har ca părtășiei și unității dăruit.
Strofă 97
Omul care poate s-aibă zeci de prieteni, toți la fel,
cred că n-are niciodată un bun prieten lângă el.
Strofă 98
Nicicând omul nestatornic nu va fi un frate bun,
nu te-ncrede niciodată în așa un om, îți spun,
căci din prietenia asta vei rămîne negreșit,
când ai să te-ncrezi mai tare, rușinat și păgubit.
Strofă 99
Totdeauna prietenia cu un om supărăcios
numai pagubă ți-aduce, nu-ți aduce vreun folos.
Strofă 100
Câți ușor ți-ajung prieteni - și dușmani ți-ajung ușor;
ocolind prietenia, scapi de dușmănia lor.
Strofă 101
De cel prost și rău ferește-ți totdeauna drumul tău
căci e rău și ca prieten, dar dușman e și mai rău!
Strofă 102
Nu-ți face niciodată casă - ascultă, fiul meu, ce-ți spun
decât lângă-o fântână bună și numai lângă-un frate bun,
c-acestea cu nimic în lume nu poți să le înlocuiești
cât prețuiesc acestea afli doar când în flăcări te găsești.
Strofă 103
A cânta urechii surde,
a cerși la om zgârcit,
sau a plânge la o piatră
- timp zadarnic irosit.
Strofă 104
Din fântâna depărtată
nu-ți stingi focul niciodată,
nici cu fratele străin
n-o să ai în veci alin.
Strofă 105
Ajunge o măciucă la carul plin de oale,
ajunge o mustrare pe cel simțit să-l scoale.
Strofă 106
Cine frații și-i lovește
- îl ajută pe dușman, -
- pe Hristos Îl răstignește
- și cinstește pe satan.
Strofă 107
Cel ce vinde frații - crede mai de preț ce ia pe bani
decât ce ia pe viață, pe-al lui suflet, pe-ai lui ani,
prețuiește numai banul câștigat acum ușor
și nu vede că-și dă morții sufletul nemuritor.
Strofă 108
Doar când recunoști Iubirea
- vezi că toți ceilalți ți-s frați
și că toți sunt ca și tine,
fericiți sau disperați.
Strofă 109
Nu armele sau banii ți-aduc vreo biruință,
ci prietenii și fiii și frații de-o credință.
Strofă 110
Dacă vezi un om ce poate a-l nedreptăți pe-oricine,
fi-i frate,
și ferește-l cum te-ai apăra pe tine!
Strofă 111
Unde sunt albine, vei afla și miere,
unde-s fii ai milei afli mângâiere,
unde-s fiii jertfei afli bunătate,
- unde e iubire, vei afla de toate!
Strofă 112
Dacă inima va plânge, plâng și ochii lângă ea,
- părtășia nu te lasă singur în durerea grea.
Strofă 113
Orișicare pot da sfaturi - însă ajutor puțini
- prin aceasta cunoști frații,
prin aceasta pe străini.
Strofă 114
Rudă mi-e cel ce-mi ajută,
frate cel ce-mi face bine,
mamă mi-e cea ce-are milă când e cel mai rău de mine.
Strofă 115
Fierul tot pe fier s-ascute,
mâna tot pe mână spală,
fratele la frate merge la necaz și la-ndoială,
mila tot la milă trage și iubirea la iubire
- fericit e-acel ce-și află inimă pe potrivire.
Strofă 116
Aceluia-i spun tată care-mi aduce pâine,
- căci cel mai mare bine tot dragostea rămâne.
Strofă 117
Noi suntem legați de alții - nu e nimeni fericit,
decât când se simte frate cu oricare, și unit.
Cine este rupt de alții și se vrea numai pe el,
va trăi ca un netrebnic,
va muri ca un mișel.
Strofă 118
Unitate și frăție ai cu cei cu care ești
și cu care și durerea și iubirea s-o-mpărțești,
bucuria-adevărată n-o să afli fără ei
și chiar dacă ai afla-o să n-o guști
și să n-o vrei!
Strofă 119
Nu există încercare să nu poată fi răzbită
dacă frații trec printr-însa într-o dragoste unită.
Strofă 120
Unul singur - cât de tare - e zdrobit de vreo furtună,
dar cei slabi stau în picioare dac-o-nfruntă împreună.
Strofă 121
Mai mulți ochi tot văd mai bine decât numai doi,
oricum,
fericită-i unitatea cu acei de-un crez
și-un drum.
Strofă 1
Decât ruda-ndepărtată, mai bine prietenu-n sat,
e mai bun puținul astăzi decât multul depărtat.
Strofă 2
Ce nu vrei a ști dușmanul, la prieten să nu spui,
tu când nu-ți poți ține gura,
cum să-i ceri s-o țină, lui?
Strofă 3
Vechiul prieten e asemeni câinelui crescut la casă:
treaz și credincios rămâne pe-orice vreme furtunoasă.
Strofă 4
Fă-ți prieteni noi câți poți,
dar cei vechi păstrează-i toți,
căci prietenii-ncercați
sunt adevărații frați.
Strofă 5
Bunul prieten e ca vinul ce cu cât se învechește
gustul și mai bun și-l face,
prețul și mai mult și-l crește.
Strofă 6
Nu te însoți cu hoțul! - Câți au să te vadă toți,
nu-i vor zice lui om vrednic
- ci-o să-ți zică ție hoț.
Strofă 7
La nevoie se cunoaște care-ți este prieten bun,
până nu ajungi în lipsă mulți de prietenie-ți spun.
Strofă 8
Prietenul ce-a stat cu tine în necazul cel mai mare
ți-a fost frate, să-i fi frate pân-la ultima suflare.
Strofă 9
Omul fără nici un prieten e ca stânga fără dreaptă,
când e mai în mare lipsă strigă și-n zadar așteaptă.
Strofă 10
Prieten bun ți-acela care mustră greșurile tale,
nu acel ce lingușește lăudându-ți orice cale.
Strofă 11
Un singur vrăjmaș îți poate nimici cu-al urii foc
cât o mie de prieteni nu-ți mai pot clădi la loc.
Strofă 12
Prietenii nu totdeauna pot fi sinceri - sau nu vor,
dar dușmanii-s totdeauna sinceri în pornirea lor.
Strofă 13
Om fără dușmani pe lume nimeni nu poate să fie
numai să n-aibă dreptate cel ce-i poartă dușmănie.
Strofă 14
Despre prietenii tăi buni
glume proaste să nu spuni,
că pe mulți prieteni în lume
poți să-i faci dușmani din glume.
Strofă 15
Dacă vrei să nu te știe ce-ai făcut, dușmanul rău,
nu vorbi despre acesta nici prietenului tău;
căci dușmanii n-au de unde să te știe ce-ai făcut
de n-ai spus întâi la prieteni tu ce trebuia făcut.
Strofă 16
Pe lângă lemnul cel uscat se-aprinde și cel verde,
pe lângă prietenul stricat, copilul bun se pierde.
Strofă 17
Nu-i trandafir fără vreun spin
nici om numai de daruri plin,
și lângă cel mai drag parfum
mai e și ceva - nu știu cum.
Strofă 18
Nu-i pădure-n lume fără uscături,
nu e gard să n-aibă ochiuri și spărturi,
nu-i izvor să n-aibă vreo baltă-n jur,
nici prieten nu e fără vreun cusur.
Strofă 19
Ghioceii cei mai mândri deseori din spini i-aduni,
deseori prin cei din urmă afli frații cei mai buni.
Strofă 20
O sculă sau o cârpă bună și din gunoi să le ridici,
pe omul cel ales ridică-l chiar când îl afli-ntre cei mici;
talentul, cinstea și virtutea, cinstește-le, că sunt comori
atât de rar împreunate în unul, printre muritori.
Strofă 21
Fugi de prietenia celor leneși și risipitori,
că din zi în zi cu dânșii tot mai spre abis cobori,
tot mai spre rușine-aluneci, până când te prăbușești
- de cei răi și de-a lor drumuri ca de foc să te ferești.
Strofă 22
Însoțirea cu cel rău
strică bunul nume-al tău,
vina și rușinea sa
ruinează cinstea ta.
Strofă 23
Prietenia cu stricații strică bunul obicei
și deprinderile rele se învață de la ei.
Strofă 24
Cel cu care te-nsoțești
te arată cine ești,
că de n-ai umbla să bei
nu te-ai însoți cu ei,
și de n-ai iubi ce-i rău
ar fi altul drumul tău.
Strofă 25
Când legi prietenii cu lupul stai cu bâta-n mână treaz
- de la cel rău, chiar și prieten, n-aștepta decât necaz.
Strofă 26
Umblă des pe calea casei prietenului tău iubit,
buruienile și spinii cresc pe drumul părăsit.
Strofă 27
Nu călca prea des nici pragul cel mai drag și mai dorit
ca să nu-l urăști de tine și să-i fi nesuferit.
Strofă 28
Calul bun se vede numai la suiș
sabia cea bună numai la tăiș,
ziua cea frumoasă numai după-amiaz,
prietenul cel sincer numai la necaz.
Strofă 29
Când ți-e fața abătută
frate-i cel ce ți-o sărută,
când e veselă și-i bine
ți-o sărută orișicine.
Strofă 30
Cine prea se-ncrede-n alții deseori se-nșeală,
sunt puține adevăruri, multe-s doar spoială.
Strofă 31
Când omul pierde drumul apucă orice căi,
când leapădă părinții găsește prieteni răi,
când își trădează soțul găsește-un prag străin,
- nu-i viață otrăvită de-un mai amar venin.
Strofă 32
Când se rupe o verigă se desface lanțul bun,
cel ce face dezbinarea face-o crimă de nebun.
Strofă 33
Nu fii prieten niciodată cu-un nedrept și mincinos:
el e schimbător ca vremea urmărind al său folos;
dacă n-are el nici cinste, nici rușine, nici cuvânt,
ce-ar mai fi pe lume oare să-i dea preț și crezământ?
Strofă 34
Prietenul adevărat
nu-l cunoști când ești bogat,
ți-l trimite Dumnezeu
numai când ajungi la greu.
Strofă 35
Prietenia se păstrează mai puțin prin ce-a primit
ci mai mult prin ce așteaptă încă de la cel iubit’
mai puternică-i speranța într-o inimă, ades,
ca recunoștința care-i numa-n sufletul ales.
Strofă 36
E-o plăcere să vezi ochii celui care ieri i-ai dat,
până când recunoștința c-a primit nu s-a uitat.
Strofă 37
Cât ne mângâiem atuncea când un prieten drag găsim
alipit de noi, - și-n totul sufletul i-mpărtășim,
- o iubire-atât de mare și un dar atât de sfânt
numai la izvorul dulce, însă nu altunde sunt...
Strofă 38
Fă-ți prieteni cu-ajutorul bogățiilor nedrepte
ca în Corturile Vieții răsplătirea să te-aștepte.
Strofă 39
E firească frica morții: - prea puțini prieteni sunt
care pot iubi statornic - și prea mulți luați de vânt.
Strofă 40
Cugetă la slăbiciunea prieteniei omenești
ca să nu te-ncrezi prea tare, azi, în cel cu care ești.
Strofă 41
Rară-i inima ce poate bate orișicând la fel,
rar e prietenul ce are, neschimbat, iubirea-n el
prietenia-adevărată, fiul meu, pe lume nu-i
numa-n Adevăr o afli - și-n vreunul din ai Lui.
Strofă 42
Sufletul bun e-un prieten înțelept și credincios
- decât tot avutul lumii e mai scump și prețios.
Strofă 43
Față de un prieten dulce, tu să ai, în vremi amare,
bunătatea nesfârșită - și iubirea cea mai mare.
Strofă 44
Când se află-n vremuri bune
omul crede și nu crede.
Prietenia credincioasă numai la necaz ți-o vede.
Strofă 45
Dacă ți-ai făcut prieteni dintre cei aleși și sfinți
- ești dator să nu mai bănui
a-lor gânduri și dorinți!
Strofă 46
Rana ce ți-o face-acela ce-l iubești și te iubește
nu se vindecă cu totul cât trăiești - și cât trăiește.
Strofă 47
Nu spune nimănuia
ce crezi
și ce gândești,
de-acel al cărui frate și prieten spui că ești.
Strofă 48
Dacă vreți ca fiul vostru să se-aleagă ca cinstit,
urmăriți-l unde umblă și ce prieteni și-a găsit,
faceți-l să aibă prieteni numai dintre credincioși
și-i vor fi toți anii vieții vrednici, harnici și frumoși.
Strofă 49
Dacă ți-ai ales prieteni dintre cei legați de-avere
și dorești să-i ai prieteni
- niciodată nu le cere.
Strofă 50
Calul bun îl vezi când trage la povară,
- nu când paște;
pe adevăratul prieten, doar la greu îl poți cunoaște.
Strofă 51
Frumosul trage la frumos,
cel credincios, la credincios,
cel bun va trage la cel bun
- iar un nebun, tot la nebun.
Strofă 52
Prietenia credincioasă cere-o-ncredere curată
ele vor trăi-mpreună sau se-nmormântează-odată.
Strofă 53
Unde n-ai frați și prieteni, n-ai nici calde bucurii
- bucuriile sunt numai între-ai dragostei copii.
Strofă 54
Să nu-ți faci pe nimeni prieten niciodată până-ntâi
nu mănânci cu el pe-o masă
și nu dormi pe-un căpătâi.
Strofă 55
De ne-am lepăda de prieteni pentru orice supărare,
care prietenie-n lume ar mai fi să țină oare?
Strofă 56
Este mare lucru, frate, să ai frați în jurul tău,
între ei te nalți spre bine,
fără ei cobori spre rău.
Strofă 57
Oglinda cea mai bună e-un frate-adevărat,
el spune adevărul cu cugetul curat,
el spune adevărul cu gândul credincios
mânat numai de grija să-ți fie de folos.
Strofă 58
Să nu-ți poți lăsa vreodată prietenu-n nevoie
ai voie să mori cu dânsul, dar să-l lași n-ai voie.
Strofă 59
Frați și prieteni pot fi numai cei ce-amaru-l împărțesc,
nu-și iau parte la durere decât cei ce se iubesc.
Strofă 60
Cel ce-ntotdeauna cere
e privit cu neplăcere
chiar când e prieten - cui
tot și-ntinde mâna lui.
Strofă 61
Cine cere ce-i prea greu
va fi refuzat mereu,
cine cere mai așa
tot s-alege cu ceva.
Strofă 62
Toți cârmuitorii lumii sunt bănuitori văzând
prietenii și-nțelepciunea între oamenii de rând;
prea mulți înțelepți ori prieteni
pot căuta la tronul lor,
de aceea orice rege este-n veci bănuitor.
Strofă 63
Poți a-l câștiga pe-un prieten
printr-o dragoste cinstită,
pe-un dușman ori prin putere
ori prin minte iscusită,
pe un lacom prin cadouri,
pe-o femeie prin iubire,
pe-un învățător prin cinste,
pe-un tiran prin lingușire,
pe un prost printr-o poveste,
pe-un nebun prin câte toate,
pe-nțelept prin ascultare,
și pe toți - prin bunătate.
Strofă 64
Înțeleptul și-amintește de prieteni totdeauna,
prostul și-aduce-aminte
numai când l-a prins furtuna.
Strofă 65
De nu vrei să ții pisică - vei avea șorecărie,
de nu vrei un bun prieten
vei avea, stricați, o mie.
Strofă 66
Cel cu numai o cămașă - să și-o spele cât mai des,
cel cu numai un prieten, să-i arate-un preț ales.
Strofă 67
Cine n-are pâine
să nu țină câine
- ții la prietenie?
- dă-i cu bucurie!
Strofă 68
Mai târziu ori mai devreme,
mai departe sau aproape,
ai nevoie de-orice mână din vreo vale să te scape,
de aceea fă-ți prieten pe oricare om din cale
că nu știi în care vreme
și-n ce loc te-așteaptă-o vale.
Strofă 69
Chiar când ai cincizeci de prieteni
și-ți dau sfaturi iubitori,
sfătuiește-te și singur când să urci sau să cobori.
Strofă 70
Și cel mai cuminte prieten trebuiește sfătuit,
nu-i pe lumea asta nimeni întru tot desăvârșit.
Strofă 71
Fericită-i părtășia celor binecuvântați,
dragostea adevărată i-a făcut surori și frați,
când același gând i-animă și-n același fel trăiesc
tot ce se petrece-acolo e la fel cu ce-i ceresc.
Strofă 72
Fiule, viața-ntreagă caută zi de zi cât poți
ori cu câți vei fi-mpreună prieteni să ți-i faci pe toți.
Strofă 73
Nici o mie de prieteni nu-s prea mulți de-ar fi să ai,
nu ști care te ajută, nu ști peste ce rău dai;
dar vrăjmași, chiar numai unul e prea mult dacă ți-l faci,
dacă-l ai, fă tot ce-i bine și cinstit, ca să-l împaci.
Strofă 74
Să nu-ntoarceți niciodată pentru ură iarăși ură,
ci la vorba de ocară să răspundeți cu căldură,
că de multe ori pe-un dușman când cu dragoste-l împaci,
cu iubire răspunzându-i - prieten bun din el îți faci.
Strofă 75
Două suflete-n același trup e prietenia,
doi simțesc dar totdeauna una-i bucuria.
Strofă 76
Pe-orice semen totdeauna cu iubire-l înfășoară,
o comoară nu-i un prieten
dar un prieten e-o comoară.
Strofă 77
Fără cei iubiți și-n locul cel mai drag te simți stingher,
fără scumpii mei, Isuse, n-aș dori să fiu în cer.
Strofă 78
Prietenia-adevărată
nu sfârșește niciodată,
căci ea-n inimă va fi
și cât ea vă dăinui...
- dacă moare undeva
ea n-a fost atunci așa.
Strofă 79
N-ajung ani de zile-adesea ca un frate să găsești,
însă e de-ajuns o clipă ca să-l pierzi, de nu-l grijești -
de aceea ia aminte, cruță-ți frații cei iubiți
căci adevărații prieteni nu mai pot fi-nlocuiți.
Strofă 80
Suprema formă de iubire la credincioși, e-a fi uniți,
Lumina cine o iubește, iubește și pe-ai ei iubiți,
îi va iubi pe toți, fierbinte pe toți, din orice neam și loc,
pe cei de-aproape, de departe, pe slabi sau tari
cu-același foc.
Strofă 81
Adâncește-mi părtășia cu cei dragi, Cuvinte Sfânt,
și aici și-n cer cu-aceeași dragoste și legământ,
vreau și-aici și-n ceruri frații tot mai dragi să-i pot avea,
după dragostea de tine, ei îmi sunt comoara mea.
Strofă 82
Fiii mei, frăția sfântă vouă să vă fie cult:
dac-un suflet vă iubește, voi iubiți-l și mai mult,
că nu veți putea fi-n totul și cu-adevăratul frați
dacă nu puteți fi-n viață prieteni buni și-adevărați.
Strofă 83
Fie-ți scumpă prietenia, neamul tău și casa ta,
cu evlavie le caută câte zile vei avea,
fericirea nu-i niciunde ca în ele, când smeriți
într-un duh și gând cu toții
împreună vă iubiți.
Strofă 84
Bucuriile niciunde nu-s ca între frați de vii,
numai frații de-o credință îți sunt frați pe veșnicii.
Strofă 85
Nicăieri ca-n prietenie drumul nu-i așa ușor,
Adevărul mai aproape și mai binevoitor
mila lui cu duioșie, bucuriile mai mari...
- dar comorile acestea sunt din ce în ce mai rari.
Strofă 86
Sufletele credincioase totdeauna se-nțeleg,
simțământul părtășiei între inimi când e-ntreg
totul e adânc atuncea, liniștit și plin de har,
totul este sfânt și tainic și plăcut ca un altar.
Strofă 87
Nu dori să-l vezi om mare pe prietenul iubit,
căci când va ajunge mare îl vei pierde negreșit.
Strofă 88
Nu lega prietenie unde nu ți-e potrivire
ori de duh, ori de credință, ori de rang și pregătire;
prietenia încheiată unde nu se potrivește,
cu dezgust întotdeauna și cu ceartă se sfârșește.
Strofă 89
Când dorești prietenia sinceră și-adevărată,
printre cei de-un duh cu tine și de-o-nvățătură-o cată.
Strofă 90
Fiul meu, tu cu stricații nu te-mprieteni nicicând,
prietenia lor cu tine te va nimici curând,
ei sunt prieteni doar să strice, iar de tine se slujesc
să le-ajuți sau să le-acoperi stricăciunea ce-o trăiesc.
Strofă 91
Nu-ți lăsa învățătura și credința ta dintâi
pentru una ce-o aduce vreun om fără căpătâi.
Strofă 92
Păstrați cu orice preț iubirea și unitatea dintre frați,
pentru nimica niciodată, să nu ajungeți dezbinați,
că nu-i nici un motiv pe lume, nici cel mai sfânt și-ntemeiat
să poată-ndreptăți păcatul ce-l faceți că v-ați dezbinat.
Strofă 93
La cărare câteodată poți întoarce și-o găsești,
prietenul ca și credința, le pierzi când le părăsești.
Strofă 94
Fapta rea-ntre noii prieteni îți ajunge-un trist ecou
și cum lași tu calea bună, vor lăsa ei prieten nou.
Strofă 95
O, fiii mei, nu-n ura lumii, nici în prigoane și-n nevoi,
primejdia pierzării voastre e-n dezbinarea dintre voi.
Strofă 96
Iubirea, Cinstea și-Adevărul de le iubiți, copiii mei,
atunci oriunde-s frații voștri, voi mergeți și cântați cu ei,
că nu e nicăierea cerul și cu pământul mai unit
și nu-i nici har ca părtășiei și unității dăruit.
Strofă 97
Omul care poate s-aibă zeci de prieteni, toți la fel,
cred că n-are niciodată un bun prieten lângă el.
Strofă 98
Nicicând omul nestatornic nu va fi un frate bun,
nu te-ncrede niciodată în așa un om, îți spun,
căci din prietenia asta vei rămîne negreșit,
când ai să te-ncrezi mai tare, rușinat și păgubit.
Strofă 99
Totdeauna prietenia cu un om supărăcios
numai pagubă ți-aduce, nu-ți aduce vreun folos.
Strofă 100
Câți ușor ți-ajung prieteni - și dușmani ți-ajung ușor;
ocolind prietenia, scapi de dușmănia lor.
Strofă 101
De cel prost și rău ferește-ți totdeauna drumul tău
căci e rău și ca prieten, dar dușman e și mai rău!
Strofă 102
Nu-ți face niciodată casă - ascultă, fiul meu, ce-ți spun
decât lângă-o fântână bună și numai lângă-un frate bun,
c-acestea cu nimic în lume nu poți să le înlocuiești
cât prețuiesc acestea afli doar când în flăcări te găsești.
Strofă 103
A cânta urechii surde,
a cerși la om zgârcit,
sau a plânge la o piatră
- timp zadarnic irosit.
Strofă 104
Din fântâna depărtată
nu-ți stingi focul niciodată,
nici cu fratele străin
n-o să ai în veci alin.
Strofă 105
Ajunge o măciucă la carul plin de oale,
ajunge o mustrare pe cel simțit să-l scoale.
Strofă 106
Cine frații și-i lovește
- îl ajută pe dușman, -
- pe Hristos Îl răstignește
- și cinstește pe satan.
Strofă 107
Cel ce vinde frații - crede mai de preț ce ia pe bani
decât ce ia pe viață, pe-al lui suflet, pe-ai lui ani,
prețuiește numai banul câștigat acum ușor
și nu vede că-și dă morții sufletul nemuritor.
Strofă 108
Doar când recunoști Iubirea
- vezi că toți ceilalți ți-s frați
și că toți sunt ca și tine,
fericiți sau disperați.
Strofă 109
Nu armele sau banii ți-aduc vreo biruință,
ci prietenii și fiii și frații de-o credință.
Strofă 110
Dacă vezi un om ce poate a-l nedreptăți pe-oricine,
fi-i frate,
și ferește-l cum te-ai apăra pe tine!
Strofă 111
Unde sunt albine, vei afla și miere,
unde-s fii ai milei afli mângâiere,
unde-s fiii jertfei afli bunătate,
- unde e iubire, vei afla de toate!
Strofă 112
Dacă inima va plânge, plâng și ochii lângă ea,
- părtășia nu te lasă singur în durerea grea.
Strofă 113
Orișicare pot da sfaturi - însă ajutor puțini
- prin aceasta cunoști frații,
prin aceasta pe străini.
Strofă 114
Rudă mi-e cel ce-mi ajută,
frate cel ce-mi face bine,
mamă mi-e cea ce-are milă când e cel mai rău de mine.
Strofă 115
Fierul tot pe fier s-ascute,
mâna tot pe mână spală,
fratele la frate merge la necaz și la-ndoială,
mila tot la milă trage și iubirea la iubire
- fericit e-acel ce-și află inimă pe potrivire.
Strofă 116
Aceluia-i spun tată care-mi aduce pâine,
- căci cel mai mare bine tot dragostea rămâne.
Strofă 117
Noi suntem legați de alții - nu e nimeni fericit,
decât când se simte frate cu oricare, și unit.
Cine este rupt de alții și se vrea numai pe el,
va trăi ca un netrebnic,
va muri ca un mișel.
Strofă 118
Unitate și frăție ai cu cei cu care ești
și cu care și durerea și iubirea s-o-mpărțești,
bucuria-adevărată n-o să afli fără ei
și chiar dacă ai afla-o să n-o guști
și să n-o vrei!
Strofă 119
Nu există încercare să nu poată fi răzbită
dacă frații trec printr-însa într-o dragoste unită.
Strofă 120
Unul singur - cât de tare - e zdrobit de vreo furtună,
dar cei slabi stau în picioare dac-o-nfruntă împreună.
Strofă 121
Mai mulți ochi tot văd mai bine decât numai doi,
oricum,
fericită-i unitatea cu acei de-un crez
și-un drum.