Strofă 1
Nebunul care râde când focul s-a întins
e mai nebun ca cel-lalt nebun care-a aprins.
Când lauzi răul unui copil în prag de viață,
ești ucigaș, asemeni acelui ce-l învață.
Strofă 2
Când te duci la vânătoare fără câine credincios,
puțini iepuri duci acasă -
fără minte, nu-i folos!
Strofă 3
Când lucrezi fără unelte obosi-vei îndoit,
când lucrezi fără de minte - vai de-al lucrului sfârșit.
Strofă 4
Cine cheamă cocostârcii, trebuie să aibă broaște
- când îți faci cu domnii treabă,
mult din ce-ai o să se-mproaște!
Strofă 5
Cu cel prost nu mergi departe,
c-un nebun nu umbli bine
- când ai de făcut o treabă, vezi întâi
de ai cu cine.
Strofă 6
Nu tai creanga groasă c-o secure mică,
nu faci treabă bună cu om de nimică.
Strofă 7
Cui îi place să muncească nu va sta nepăsător
ci va pune oricând mâna spre un ban, sau ajutor
- numai cel nebun și leneș șade bleg și nesimțit
unde sunt atâtea treburi, de-nceput sau de sfârșit.
Strofă 8
Treaba care nu-i sfârșită e ca mânzul fără coadă,
totdeauna cine trece numai asta o să-i vadă.
Strofă 9
La timp, o cusătură te va scuti de-o sută,
mereu crește spărtura lăsată necusută,
mereu se-ntinde rana rămasă nelegată
și vine-o zi când sigur, ce vrei, n-o să se poată.
Strofă 10
Fii cu grijă când legi nodul să se poată dezlega,
nu-i nimic pe lumea asta să rămână-n veci așa.
Strofă 11
Pentru-un cui poți pierde o potcoavă mare,
pentru o potcoavă - calul pe cărare,
pentru-un cal se poate pierde-un călăreț
- cele mai mici lucruri au un mare preț.
Strofă 12
Cel care-și mănâncă grâul până încă-i verde
își va risipi și pâinea și sămânța-și pierde,
cel ce-și cheltuie câștigul până nici nu-l are,
e-un nebun - și-o să sfârșească în rușine mare.
Strofă 13
Nu petrece sărbătoarea înainte de ajun,
cel nepotrivit cu vremea este socotit nebun.
Strofă 14
Să dai sfaturi tuturora, dar chezaș să nu te pui,
că ușor te-nvinuiește unul, de prostia lui.
Strofă 15
Sfatul bun, adesea-n lume în zadar se irosește
înțelepții n-au nevoie, iar nebunul nu-l primește.
Strofă 16
Urmează numai sfatul cu care plângi pe drum
și nu acel cu care râzi nebunește-acum,
căci cel care te face să plângi - te-ndreaptă bine
dar cel cu râs, te duce la blestem și rușine.
Strofă 17
Cine nu gândește singur
și nici sfatul bun nu-l ține
e-un nebun de nici o treabă
- până-n veac n-ajunge bine.
Strofă 18
Celui înțelept i-ajunge un cuvânt - și-l înțelege,
dar cel prost dintr-o mie cu nimica nu se-alege.
Strofă 19
Celui care înțelege nu-i nevoie să-i spui multe,
celui care nu-nțelege, mii de spuse n-o s-asculte.
Strofă 20
Nimeni nu-i mai surd ca omul care nu vrea să audă,
pentru-acela e degeaba orice lacrimă și trudă,
pentru-acela e zadarnic orice preț și orice vrere
în surzia-i nebunească, el se-ntunecă și piere.
Strofă 21
Cine vede ce e bine dar alege ce e rău,
face nebunia numai înspre nenorocul său.
Strofă 22
Un prost cu carte - și mai prost e
decât un prost din cei de jos,
ferește-te de el, c-acela-i și-nchipuit
și ticălos.
Strofă 23
Cine nu vrea să primească ce l-a sfătuit iubirea
va ajunge să înghită ce-i va da nefericirea.
Strofă 24
Nebunia este noaptea duhului orbit de rele,
noaptea asta-i cea mai tristă
- nici cu lună, nici cu stele.
Strofă 1
Nebunul care râde când focul s-a întins
e mai nebun ca cel-lalt nebun care-a aprins.
Când lauzi răul unui copil în prag de viață,
ești ucigaș, asemeni acelui ce-l învață.
Strofă 2
Când te duci la vânătoare fără câine credincios,
puțini iepuri duci acasă -
fără minte, nu-i folos!
Strofă 3
Când lucrezi fără unelte obosi-vei îndoit,
când lucrezi fără de minte - vai de-al lucrului sfârșit.
Strofă 4
Cine cheamă cocostârcii, trebuie să aibă broaște
- când îți faci cu domnii treabă,
mult din ce-ai o să se-mproaște!
Strofă 5
Cu cel prost nu mergi departe,
c-un nebun nu umbli bine
- când ai de făcut o treabă, vezi întâi
de ai cu cine.
Strofă 6
Nu tai creanga groasă c-o secure mică,
nu faci treabă bună cu om de nimică.
Strofă 7
Cui îi place să muncească nu va sta nepăsător
ci va pune oricând mâna spre un ban, sau ajutor
- numai cel nebun și leneș șade bleg și nesimțit
unde sunt atâtea treburi, de-nceput sau de sfârșit.
Strofă 8
Treaba care nu-i sfârșită e ca mânzul fără coadă,
totdeauna cine trece numai asta o să-i vadă.
Strofă 9
La timp, o cusătură te va scuti de-o sută,
mereu crește spărtura lăsată necusută,
mereu se-ntinde rana rămasă nelegată
și vine-o zi când sigur, ce vrei, n-o să se poată.
Strofă 10
Fii cu grijă când legi nodul să se poată dezlega,
nu-i nimic pe lumea asta să rămână-n veci așa.
Strofă 11
Pentru-un cui poți pierde o potcoavă mare,
pentru o potcoavă - calul pe cărare,
pentru-un cal se poate pierde-un călăreț
- cele mai mici lucruri au un mare preț.
Strofă 12
Cel care-și mănâncă grâul până încă-i verde
își va risipi și pâinea și sămânța-și pierde,
cel ce-și cheltuie câștigul până nici nu-l are,
e-un nebun - și-o să sfârșească în rușine mare.
Strofă 13
Nu petrece sărbătoarea înainte de ajun,
cel nepotrivit cu vremea este socotit nebun.
Strofă 14
Să dai sfaturi tuturora, dar chezaș să nu te pui,
că ușor te-nvinuiește unul, de prostia lui.
Strofă 15
Sfatul bun, adesea-n lume în zadar se irosește
înțelepții n-au nevoie, iar nebunul nu-l primește.
Strofă 16
Urmează numai sfatul cu care plângi pe drum
și nu acel cu care râzi nebunește-acum,
căci cel care te face să plângi - te-ndreaptă bine
dar cel cu râs, te duce la blestem și rușine.
Strofă 17
Cine nu gândește singur
și nici sfatul bun nu-l ține
e-un nebun de nici o treabă
- până-n veac n-ajunge bine.
Strofă 18
Celui înțelept i-ajunge un cuvânt - și-l înțelege,
dar cel prost dintr-o mie cu nimica nu se-alege.
Strofă 19
Celui care înțelege nu-i nevoie să-i spui multe,
celui care nu-nțelege, mii de spuse n-o s-asculte.
Strofă 20
Nimeni nu-i mai surd ca omul care nu vrea să audă,
pentru-acela e degeaba orice lacrimă și trudă,
pentru-acela e zadarnic orice preț și orice vrere
în surzia-i nebunească, el se-ntunecă și piere.
Strofă 21
Cine vede ce e bine dar alege ce e rău,
face nebunia numai înspre nenorocul său.
Strofă 22
Un prost cu carte - și mai prost e
decât un prost din cei de jos,
ferește-te de el, c-acela-i și-nchipuit
și ticălos.
Strofă 23
Cine nu vrea să primească ce l-a sfătuit iubirea
va ajunge să înghită ce-i va da nefericirea.
Strofă 24
Nebunia este noaptea duhului orbit de rele,
noaptea asta-i cea mai tristă
- nici cu lună, nici cu stele.