1. Rar când cel care-i călare crede celui ce-i pe jos,
- numai omul bun și nobil poate fi mărinimos.

2. Tot în boul care trage dă stăpânul lui mereu,
tot la cel ce nu te lasă mergi și ceri în ceasul greu.

3. Aceia care-și lasă locul
și caută-apoi un loc străin,
străini sunt și de unde pleacă,
străini vor fi și unde vin.

4. Cine umblă multe drumuri nu ajunge nicăieri
- nestatornicul e omul de nimic și azi și ieri.

5. Și o piatră prinde iarbă dacă stă mult într-un loc
- numai omul nestatornic n-are cinste și noroc.

6. Ce folos de lapte gros
dacă-i oala cu miros,
ce folos de mintea ta
când faci numai rău cu ea?

7. Pe unde-a fost odată apă
mai trece iar când vine mare,
- cine-a căzut într-o ispită
mai cade iarăși la-ncercare.

8. Nu te aperi de bârfire când ea-n spate-ți clevetește,
numai nevinovăția pân-la urmă-ți răsplătește.

9. Nu judeca ce nu-nțelegi
ci mergi și fă mai bine,
căci dacă râzi de cei ce fac
te faci de râs pe tine.

10. Cumpătarea nu te lasă rob la pofte și păcate
ci te-ajută să le birui cu măsură bună, toate.

11. Trăiți în cumpătare, chiar dac-ar fi rușine
să vă-nfrânați,
- în urmă afla-veți c-a fost bine.

12. Și-n vin și-n libertate - mai bună-i cumpătarea,
vai celui ce nu știe măsura și-nfrânarea.

13. Găina cea mai scumpă e cea primită-n dar
căci știi că cel ce-a dat-o așteaptă-un bou măcar.

14. Stările de vorbă-s ciurul adevărului ales
căci din vorbe liniștite multe gânduri bune ies.

15. Disprețul este-o piatră pe-a răzbunării cale,
n-o arunca spre nimeni cu vorba gurii tale.

16. Liniștirea e-n iertare
mai curând ca-n răzbunare,
- cel ce iartă doarme-n pace
cel răzbunător se coace.

17. Omul bun uită râzând,
omul rău urăște-oricând,
omul bun uită și tace,
omul rău ține și coace.

18. Ce-s doi dușmani?
- doi prieteni ce însă nu se știu
când se cunosc cu minte, sunt prieteni mai târziu.

19. Cunoști cultura cuiva din felul de pe stradă
- cum este când văd alții e și când n-o să-l vadă.

20. Gluma trebuie să muște ca un miel nu ca un câine
gluma care vrea să-mpungă s-o amîni mereu pe mîine.

21. Cine-i nesimțit pe stradă este nesimțit și-acasă
- nesimțirea este boala cea mai rea și urâcioasă.

22. Sunt pizmuiți mai mult aceia
ce pot să zboare mai frumos,
cu aripile lor, - când alții
nu pot - ci să târăsc pe jos.

23. Înțelepciunea-i fiica pățaniei mereu
- cel înțelept e numai acel trecut prin greu.

24. Trei scântei nefericite focul iadului ți-aprind:
ura, furtul și mândria
- sufletul când ți-l cuprind.

25. Cel care-a găsit lumina și-al științei curcubeu
nu mai simte-altă plăcere decât a-nvăța mereu.

26. O, desigur că minciuna este-atât de-njositoare
și departe de virtute ca-ntunericul de soare,
orișicât și-ar pune-o mască
spre-a putea să tot pătrundă
nu-i nici una multă vreme ca să poată s-o ascundă.

27. Trândăvia și trufia, când pe cineva-l apasă
până-n zdrențe și-n rușine și-n pierzare
- nu-l mai lasă.

28. Ce la masă se vorbește
- fața mesei să-nvelească,
prietenia, ce primește,
prietenia să păzească.

29. Să știi mult, să spui puțin
- iată cumpătul deplin.

30. Nu omul se urăște, ci patima lui rea
- pe el mereu îl iartă,
dar n-o iartă pe ea.

31. Nu-ți risipi din viață nici un minut măcar,
nu-ți da comoara cinstei pe lucruri în zadar,
nu-ți pierde tinerețea
stând fără căpătâi,
căci altfel în rușine și-n zdrențe-ai să rămâi.

32. Nu-ți nimici-al iubirii avânt înflăcărat,
nu-ți îngropa-n gunoaie avutul cel curat,
nu-ți ruina puterea cu leneșii nebuni
când poți prin muncă daruri eterne să-ți aduni.

33. Chiar omul cel mai tare astăzi
poate fi mâine prăbușit
- nu-ți face idol din cel trufaș
și nu-njosi pe cel lipsit.

34. Chiar omul cel avut acuma
diseară poate fi sărac,
în bogăția pieritoare, nici tu să nu te-ncrezi în veac.

35. Ci numa-n munca ta te-ncrede
și în al cinstei drum curat,
acela care astfel face
va fi-nțelept cu-adevărat.

36. Înțeleptul totdeauna recunoaște ce-a greșit
dar nu-și recunoaște vina nicicând, omul mărginit.
După felul cum se-arată, cînd greșește, recunoști
dintre care este omul:
dintre-aleși sau dintre proști.

37. Cine ești, se vede-atuncea
când nu-i nimeni să te vadă!
- educația se vede
din ce faci, și spui, pe stradă
și în disciplina muncii
și cum noaptea ți-o trăiești
- unde nimeni nu te știe,
se cunoaște cine ești.

38. Adevărul, cu un meșter, sapă chipul mai pietros,
dar și dureros adesea, însă pururea frumos.

39. E mai bună întristarea ce după-adevăr ți-aduni
decît lauda pe urma unui umblet cu minciuni.

40. Cel ce luptă împotriva adevărului, - degrab
va fi-nvins, căci totdeauna omu-acesta este slab.

41. Fii cinstit! - și adevărul tu-l respectă cât vei fi,
îl respectă chiar și-acela care n-ai să-l poți primi.

42. Adevăru-i lucrul unic ce te face fericit:
când căutându-l și găsindu-l îl mărturisești cinstit.

43. O voință-adevărată
e ca stînca pe pământ:
- nu se sfarmă nici de valuri
nu se-ndoaie nici de vânt.

44. Pe prietenul ce-ți spune adevărul, să-l asculți
căci prieteni ca să-ți spună adevărul, nu sunt mulți.

45. Pe cel prieten cu-adevărul, fă-ți-l fratele iubit,
îți va fi spre-un veșnic bine de-i rămâi nedespărțit.

46. Prietene, fii totdeauna curajos în tot ce-i drept
pentru pace, pentru cinste, inima să-ți ardă-n piept,
căci nu este fericire fără de curaj nicicând,
nici iubire fără cinste - nici izbândă neluptând.

47. Numai lucrurile care le dorești, ne-ngăduite
te-ntinează, te frământă și-ți aduc dureri cumplite.

48. Fericire, ai atâta cât muncești cinstit și bine,
și cât ai, în toată vremea, inima curată-n tine,
- numai când pierzi curăția
și te-abați din calea bună
îți vei pierde fericirea - c-astea umblă împreună.

49. Fugi de orișice minciună
când o simți, în orice loc,
- căci minciuna totdeauna
îți aduce nenoroc.

50. Frumusețea nu stă-n mode
și-n găteală ne-ncetată,
- o maimuță tot maimuță-i
și-n mătăsuri îmbrăcată.

51. Nu da drumul gurii tale la cuvânt necumpătat,
căci oricât regreți la urmă, - vorba spusă ți-a zburat,
și se-ntinde ca pârjolul prin pădure, dus de vânt,
râu de plâns nu stinge-n urmă, focul unui rău cuvânt.

52. Când te-ai născut, ai plâns tu singur,
iar ceilalți s-au veselit
cât vei trăi, trăiește vrednic să poți fi tuturor iubit,
când vei muri, ei toți să plângă
- tu singur să fii fericit.

53. Orișicât de multe daruri
are cel necumpătat,
el le risipește toate
și rămâne-un ruinat.

54. Omul care-i ori prea vesel
ori prea trist,
- când sus, când jos, -
în curând o să-l cunoască
toți, de om neserios.

55. Să iubești economia!
Ea-i a Cumpătării fiică -
pune-n orice zi de-o parte
o fărâmă cât de mică!
- Strânge bobul și bănuțul,
că-nfrânarea nu-i rușine
și-ai să vezi că vine vremea
când, ce-ai strâns, îți prinde bine.

56. Cine lasă calea bună și apucă una rea
de cădere și pedeapsă în curând nu va scăpa.

57. Mergi mereu pe calea cinstei
și-n ce faci și-n ce-o să zici,
căci de cazi din cinste-odată
greu mai poți să te ridici.

58. Când trăiești cu toții-n pace
și muncești la locul tău
ești păzit și de-al rușinii,
și de-al lenei, mare rău.

59. De-orice rău să-ți fie groază
orice bine să-l iubești, -
și-orice ban să-l ai prin cinste
- numai astfel să trăiești.

60. Răutatea și cu lenea sunt cei doi vrăjmași haini,
care unde se-ncuibează, lasă sufletul ruini.

61. Când e lup și cel ce mușcă
și cel pus judecător,
- vai de cei ce au dreptate
și-o cerșesc din mâna lor.

62. Când nu-i dreptate-n Lege
- sau nu-i dreptate-n tine,
zadarnic te mai aperi,
- să suferi, e mai bine.

63. De multe ori ai gură, dar limbă foarte rar,
când legea e nedreaptă iar omul ei - tâlhar.

64. Pe cei morți de-i vei cinsti,
de cei vii cinstit vei fi -
căci ce dai cât timp trăiești
după moarte-ai să găsești.

65. Pierderea averii-ncearcă cinstea celor prețuiți,
- mai de preț se văd atuncea cei cu-adevărat cinstiți.

66. Facă alții cum vor face,
umble alții cum vor vrea,
tu n-ai drept decât prin cinste să-ți trăiești viața ta.

67. Nu ești bun atunci când bine
doar la unii-a face poți,
ci-ai fi bun atunci când bine
ai putea să faci la toți.

68. Cei cu bună cuviință și cu suflet înțelept,
nu-și vor cere niciodată decât ce-i cinstit și drept.

69. Ce nu oprește Legea,
oprește bunul simț
- aceasta-i legea sfântă
rămasă din părinți.

70. Dacă altul mă urăște, asta este treaba lui,
datoria mea e numai s-arăt dragoste oricui.

71. Calomnia e-o minciună plină de o rea credință,
cel ce-o poartă-i totdeauna cea mai josnică ființă.

72. Omul obosit se ceartă,
cel flămând și el la fel,
- de nu poți să-i faci un bine,
depărtează-te de el.

73. De orice meserie
te-ai pregăti-n viață,
întâia datorie:
să fii cinstit - învață!

74. Dacă vrei să mergi cu lupii, trebuie să urli-așa,
altfel ori că ei te mâncă,
ori că tu îi vei lăsa.

75. Dac-ajungi între nebuni
trebuie ca ei să spuni,
ori, mai bine, fă-te mut
altfel nu scapi nebătut.

76. Lăudați vor fi copiii care-ascultă de părinți,
fiii lor o să le-arate rodul dragostei fierbinți.

77. Nici prea sus,
dar nici prea jos!
- cei prea-prea, nu-i sănătos.

78. Vor face în curând și fiii, ce văd că fac părinții lor,
nu doar pe el se pierde-un tată,
ci-și pierde-ntregul viitor,
nu doar pe el se mântuiește un om,
ci și pe fiii săi
- atunci când cumpătat pășește
pe bunele vieții căi.

79. Minte sănătoasă în corp sănătos,
viața e frumoasă, doar pe-un drum frumos.

80. Săgeata frânge trupul, iar vorba duhul frânge,
- mai rău te doare rana din care n-a curs sânge.

81. Pentru omul cel cuminte
ți s-ajung și trei cuvinte,
pentru capul fără har
spui o mie - și-n zadar.

82. Chiar dușmanului răspunde-i cu cuvinte cumpătate
asta mai întâi pe tine că ești om, o să te-arate.

83. Darul care-i dat îndată,
e cum ar mai fi o dată,
- omul care dă grăbit
este cum ar da-ndoit.

84. Cine nu dă înțelept
nici s-aștepte n-are drept,
- cel ce nu dă cu plăcere
n-are dreptul nici a cere.

85. De două ori e mai plăcut
un dar pe neașteptat făcut.

86. Nici căldura și nici gerul,
nici nimic să nu te ție
ci să-ți faci, în orice vreme,
toată sfânta-ți datorie.

87. Cusurul altora ni-e-n față
cusurul nostru înapoi, -
atunci când înjosim pe alții
și vrem să ne-nălțăm pe noi.

88. Cusurul altuia-l învață pe omul care-i înțelept
să-și vadă pe al său
- și astfel să caute a umbla mai drept,
dar pe nebun îl face mândru și-ncepe-a judeca apoi,
bubița altuia nu-l lasă să-și vadă propriul său buboi.

89. Mă disprețuiește altul?
- treaba lui că face-așa,
treaba mea-i să nu fac răul,
să nu merit vorba rea.

90. Pentru dragoste, de-ai vrea
numai dragoste poți da,
orice altceva gândești
- nu ești vrednic s-o primești.

91. Pot să spună despre tine mulți că nu ești înțelept
însă nimeni să nu poată spune sus, că nu ești drept,
- a avea înțelepciune nu-i posibil tuturor
însă a fi drept oriunde, fiecare e dator.

92. Dă-i oricând și ori la cine
ceea ce i se cuvine,
asta e și drept și bine
și-i o cinste pentru tine.

93. Cumințenia va zice numai ce e înțelept
dar prostia vrea ca numai ce-a zis ea să fie drept.

94. Întristarea de la dușmani ne va fi mai de folos
ca-ndulcirea de la prieteni, pe al Cinstei drum spinos.

95. Cel vrăjmaș spune ce știe despre noi întotdeauna
dar prietenii adesea, să ne cruțe, spun minciuna.

96. Nimic mai rușinos pe lume
decât să-i vezi ajunși dușmani
pe-acei ce s-au iubit fierbinte
trăind alături ani și ani...

97. Împrumutul când ți-l ceri
faci dușman din prieten ieri,
- dă-mprumut la oameni răi
și-ți faci rău cu banii tăi.

98. Spune numai vorbe bune chiar și de dușmanii tăi
și vei fi cu-atât mai nobil cu cât ei vor fi mai răi.

99. Vorbele se duc zburând,
pildele rămân arând.
Fericita-nvățătură
stă în pildă, nu în gură.

100. E mai greu să faci dreptate între buni ca între răi,
între cei ce-ți sunt prieteni, ca între dușmanii tăi.

101. Nu poți învăța pe nimeni calea cinstei a urma,
decât dacă el te vede că-ntâi tu trăiești așa.

102. Lung e drumul prin cuvinte,
scurt e prin exemple sfinte.
Greu se-nvață când se spune,
dar ușor prin pilde bune.

103. Pildele sunt cele care
au putere de-ndrumare
- vorba-i pasăre ușoară
lesne vine, lesne zboară.

104. Prea multa apropiere se sfârșește în dispreț
- tu, a nu fi nicăierea prea familiar - să-nveți!

105. Ce vrei altul să nu-ți facă
nici tu altuia nu-i face
și vorbește-i fiecărui numai ce s-auzi îți place.

106. Dacă cineva mi-arată, drept, că fac o faptă rea,
să fiu gata să mi-o judec
și să-mi pară rău de ea.

107. Învață să te judeci din fapta orișicui
de n-are-asemănare și fapta ta cu-a lui!

108. Nu promite, la oricine,
decât ceea ce poți ține,
- dar aceea ce-ai promis
fă-o-ntocmai cum ai zis.

109. Nici o glumă niciodată n-o lua în serios
că te faci de râs prin asta chiar și celor mai de jos.

110. A greși e omenește, - dar a stărui-n păcat
e satanic, căci păcatul pierde tot ce ai curat.

111. Dacă cineva greșește, mustră-l sfătuindu-l blând
și de-i pare rău, tu iartă-l
pe deplin și orișicând.

112. Tatăl cel cuminte mustră fiul său
pentru viitorul, nu trecutul rău.

113. Altora le iartă-adesea,
- nici o dată ție
asta altora dă pace,
ție bucurie.

114. Iartă cui mărturisește
și acoperă frățește,
căci și tu ești om, nu zeu
și-ai putea să cazi mai greu.

115. Invidia e durerea de-a vedea pe alții-având
ceea ce noi totdeauna ne dorim
și n-avem rând.

116. Oricine pizmuie pe altul
se recunoaște mai prejos
căci cel ce-i mai presus de alții,
nu poate fi invidios.

117. Orice izbândă este-acum
de pizmă însoțită-n drum,
și orice-nvingător viteaz
cunoaște-al pizmei trist necaz.

118. Lenea naște invidia,
- ai voi să-i pierzi pe toți
care pot avea prin muncă
ce prin lene, tu nu poți.

119. Invidia grăiește
nu ce-i adevărat,
ci ceea ce rănește
pe cel invidiat.

120. Cei buni se iubesc oriunde
și se caută între ei
cu atât mai mult când anii
le sunt dintre cei mai grei.

121. Nimic mai rușinos pe lume, mai vinovat și necinstit
decât a fi în dușmănie cu cel ce mai mult v-ați iubit.

122. Cel ce bine te iubește
bine te și pedepsește,
numai dragostea nu vrea
să te lase-n calea rea.

123. A iubi curat înseamnă a-l stima pe cel iubit,
fără-a te-aștepta nainte,
sau în urmă, răsplătit.

124. Pe om și haina lui l-arată
când e viața lui curată, -
căci sufletul sfințit cu har
nu-și ține trupul său murdar.

125. Cea mai mare nebunie e să-njuri pe Cel mai Bun
și mai Vrednic de iubire...
- cine-njură-i un nebun.

126. Mai ușor înjură, ura,
decât iartă-njurătura,
- dar iubirea mai ușor
iartă hula tuturor.

127. Păzește-te de-acela ce te-a-nșelat odată,
cărarea-i cunoscută: - mai poate fi umblată.

128. Nu este-alt om de bine decât omul înțelept
nici alt om de-nțelepciune, decât omul bun și drept.

129. Nu poate nici un muritor
în orice clipă-a fi-nțelept,
dar orișicare e dator
în orice clipă a fi drept.

130. Scăderea altuia-l învață pe înțelept nu a mustra,
ci-a și-o descoperi mai bine
și a-ndrepta-o pe a sa.

131. Nu pentru școală se învață
ci a se ști pentru viață,
nici pentru nota astăzi dată
ci pentru vremea vieții toată.

132. Oamenii sunt împreună spre al semenilor bine,
deci ori rabdă-i,
ori învață-i pe acei de lângă tine.

133. Viața, fără-nvățătură,
este moartea cea mai rea,
că-i atâta-ncurcătură
și-i atâta noapte-n ea.

134. Pe-un greșit, de poți, învață-l care-i ținta și cărarea,
dacă nu-l poți, înțelege-l!
- de-asta ți s-a dat răbdarea!

135. Învață și de la vrăjmași
ce să nu iei
și ce să lași,
învață și de la cei drepți
ce să nu plângi
și ce s-aștepți.

136. Multe-nvață înțeleptul când pe alții îi învață,
ce-i lumină pentru alții, este soare-n a lui viață.

137. Învață ceva nou, învață
în fiecare dimineață,
și-ntreabă-te când a-nserat
ce-ai învățat, ce-ai învățat.

138. Judecătorul ce condamnă pe-un om nevinovat și bun
pe sine însuși se condamnă, și se arată om nebun.

139. Lauda de sine face gura rău mirositoare
fapta, iar nu vorba, este singura lăudătoare.

140. Când vei lăuda pe altul, fie scurtă vorba ta,
lauda prea lungă poate de minciună să te dea.

141. Lauda unui netrebnic nu-i o cinste ci-o rușine,
cei ce-ți văd lăudătorul
cred la fel și despre tine.

142. Cele rele nu câștigă dacă-s lăudate,
cele bune nu vor pierde dacă-s criticate.

143. Josnică e lăcomia la oricine și oricâtă,
dar la om bătrân ea este totdeauna mai urâtă.

144. Cumpătează-ți lăcomia
ca să nu-ți pierzi omenia,
lacomul își mâncă-oricând
cinstea lui în primul rând.

145. Să te rușinezi de tine când ai suflet lenevos
într-un trup puternic, tânăr și-ndrăzneț și sănătos
- căci la vârsta tinereții și cu darurile ei
să nu fie luptă care să n-o poți și să n-o vrei.

146. Cel mai mare rău e-atuncea când stăpânului îi place
sluga cea lingușitoare ce-l îndeamnă rău a face,
vai atunci de celelalte slugi cinstite ce-au să pată,
când stăpânu-l stăpânește sluga rea și blestemată.

147. Lingușirea totdeauna e mai grea și decât ura,
fiindcă nu-i cunoști nici gândul,
nici puterea, nici măsura.

148. Năzuința ta să fie spre folosul tuturor
către asta, fiecare om cinstit este dator.

149. Nu primi să-ți facă bine
nimeni, dacă tu nu poți
după cum li se cuvine
să le răsplătești, la toți.

150. Nici din gras,
nici din frumos,
ce-i prea mult, nu-i sănătos.
Sănătatea-i cumpărată
cu măsura cumpătată.
Sănătatea-i dăruită
cu măsura chibzuită.

151. Orișice virtute este-ntemeiată pe măsură
cine știe s-o păstreze are-o bună-nvățătură.

152. Om cinstit a fost acela ce-a murit neîntinat
de minciuni, de viclenie și de duhul desfrânat.

153. Mincinosul n-are-atâta ținere de minte bună
cât să nu se dovedească nicăierea de minciună.

154. O minciună trage-ntruna
după ea altă minciună,
- ca să nu deprinzi minciuna
gura ta nicicând n-o spună.

155. Mâncarea-i numai pentru foame
iar băutura-i pentru sete,
nelegiuit e cel ce umblă
doar să se-ndoape și îmbete.

156. Să ai mândrie numai cât meritele spun,
mândria fără merit, - dovadă-i de nebun.

157. Adu-ți aminte totdeauna
că ești doar om, și nu uita
că nu-i mai lungă datorie
și scurtă viață, - ca a ta.

158. O clipită de mânie, -
început de nebunie
cine vede cât e rea
- stăpânească-se de ea.

159. O mânie niciodată n-a fost bun sfătuitor,
ea aduce numai rele, și-unuia și tuturor.

160. Un bun leac contra mâniei, este amânarea,
ea aduce liniștirea, și-apoi împăcarea.

161. Fericit nu vei ajunge câtă vreme-ți vine rău
și te mânii când îți pare mai fericit vecinul tău.

162. Când ți-nvingi mânia birui cel mai mare inamic,
omul liniștit e mare,
omul mânios - nimic.

163. Nu după nebuna modă să se-mbrace cel cuminte
ci după frumoasa pildă ce ne-au dat cei dinainte.

164. Hainele nu dau nici cinstea
nici frumsețea cui n-o are,
însă cinstea e frumoasă sub oricare-nfățișare.

165. Fii cinstit întotdeauna, - cinstea-i aur și comoară
- adevărul te înalță dar minciuna te coboară.

166. Îndrăzneala nu-i trufie,
nici răbdarea slăbiciune,
nici tăcerea nu-i prostie
- la un om cu-nțelepciune.

167. Marii oameni totdeauna au vorbit adevărat
- cel ce umblă cu minciuna e om mic și lepădat.

168. Cui prea multe stă să-ți spună
prea puține stai să-i crezi,
și nu-l crede când se jură
- cere-i, mai întâi, să vezi.

169. Cine scuipă în fântâna de-unde a băut cândva
merită să nu-i dea nimeni apă când va înseta.

170. Să cauți doar ce-i curat în viață
precum albina-n calea sa,
când zboară peste orice floare
privind mereu ne-ncrezătoare
și nu stă decât unde-i pare
curat nectarul care-l ia.

171. Cum porumbelul alb ce cată
doar verde ramură să stea,
- din orice flori, din orice vale
doar câte sunt curate ia-le,
oricât de dragi privirii tale,
ce nu-s curate, nu lua.

172. Cu-o mână de sare,
nu sărezi o mare.
- Lucruri scumpe vreai,
prețul scump să-l dai!
- nu da doar un pic
unde nu-i nimic.

173. Cel bătut de grindine grele nu se sperie de ploaie
cel ce-a biruit furtuna, vântișorul nu-l îndoaie,
celui neînvins de chinuri, nu i-e frică de-o-nfruntare,
- cei ce nu mai au ce pierde nu se tem de-amenințare.

174. Para cade lângă păr
cel bun lângă adevăr!
și-n rușine omul prost
- fiecare unde-a fost.

175. Ziua cea de astăzi n-o mai afli mâne,
tot ce nu faci astăzi nefăcut rămâne.

176. Dacă ai și ou și piatră
în același buzunar,
fără pagubă-n viață
o să umbli foarte rar.
Și credința și păcatul
nu stau mult timp la un loc,
cum nu-i foc peste zăpadă
ori zăpadă peste foc.

177. Adesea para bună la porc în gură cade,
adesea omul leneș ia fata cumsecade,
adesea lucruri sfinte ajung pe mâini murdare,
iar cel ce le iubește le-ar vrea - și nu le are.

178. Mincinosul nu-i crezut
nici când spune ce-a văzut.
- Vai de omul necinstit
că se roagă neprimit,
și bolește nevăzut
și se jură necrezut.

179. Cască gura numai cât poți să-nghițești,
dacă ești prea lacom, tu te pedepsești.

180. Mintea minții e măsura, inima e cuviința,
când acestea-s sănătoase, sănătoasă ți-e ființa.

181. Minciuna cea frumoasă
mai bună e decât
o milă furioasă
și-un adevăr urât.

182. Cel ce te-a mințit odată
și-a pătat credința toată.

183. Cel ce spune o minciună face ca o tâlhărie,
păgubește-orice Dreptate și-Adevăr și Omenie.

184. Nici somn lung fără visare
nici spus mult fără minciună,
- om cuminte-i omul care
frâu, la timp, va ști să-și pună.

185. Pe copil să știi să-l aperi de minciună totdeauna
dintre câte rele-nvață, cea mai rea este minciuna.

186. Cine prea multe vorbește
știe mult,
- ori mult mințește.

187. Multe-ți întinează gândul, dar puține-l curățește:
- și urechile și ochii, de noroi, ți le păzește.

188. Cum e de firesc în lume să mîncăm și să dormim
tot așa firească este datoria să muncim.

189. Nedreptatea ce-ai făcut-o cuiva cu vreo faptă rea,
te va urmări oriunde și oricând, ca umbra ta,
toată viața ta pe nimeni nu-l nedreptăți nicicât
căci oricare nedreptate se plătește, hotărât!

190. Dacă n-ar fi suferință,
cum s-ar dovedi altfel
dacă este-n om credință
sau dacă-i minciună-n el?

191. Cinstea să nu țină frâul,
inima să se supună
cumpătarea să ne-ndrume
- dacă vrem o viață bună.

192. Chiar când le privești pe toate,
vezi doar ce-i curat
și din tot ce-auzi, reține ce-i adevărat.

193. Fii cinstit și umblă doar pe căi frumoase
și-ți va fi trecutul urme luminoase.

194. Inima-i ca apa ce păstrează-afund
toate cele câte în adânc pătrund -
- ca să-ți fie-adâncul plin și luminos,
nu primi în suflet numai ce-i frumos.

195. Mai ușoară e vegherea:
- să nu cazi în rău defel
decât după prăbușire, să te mai ridici din el.

196. Mai ferice-i totdeauna să dai tu decât s-aștepți
- dar nu știu această taină decât rarii oameni drepți.

197. Cine lasă calea bună
dă seninul pe furtună,
și lumina pe-nnoptare
și viața pe pierzare.

198. Dacă tu-ți calci cinstea ta
nu-i privi pe toți așa,
mulți au cinstea mai de preț
ca avutu-ntregii vieți.

199. De rău să-ți fie teamă, iar binele să-l ții
- de vrei în orice vreme în liniște să fii.

200. Fericirea cumpărată cu al conștiinței preț
este viermele și focul iadului întregii vieți.

201. Omul lacom are pururi nas de porc
și colți de câne
- peste lăcomie,
vină și blestem, în veci rămâne.

202. Hambarul gol nu are șoareci
dar nici făină nu-i găsești
- când lupți și-alergi să faci ce-i bine
ai scuze când mai și greșești.

203. Sacul cel cu două guri
nu-l mai umpli oricât furi
- când tu bei, nevasta bea,
râu să vină - și-ar seca.

204. Sărăcia nu-l coboară pe cel mare cu nimic,
nici averea nu-l înalță pe-un cu sufletul calic.

205. Nu ridica ce n-ai să poți
nici nu promite-ntruna,
- începe doar ce poți sfârși
cu bine totdeauna.

206. Nu face câinele slănină
nici vagabondul bun folos,
- nu cheltui prea mult cu dânșii
că totul este de prisos.

207. Somnul este rupt din moarte,
lenea e din sărăcie,
- cine le-are pe-astea două
nu-i femeie ci-i urgie,
nici bărbat ci stârpitură, -
putrezi-va-n murdărie.

208. Pe acel ce urlă tare
gura în curând îl doare,
- pe acel ce-i prea voinic
în curând îl vezi nimic.

209. Unde-s mulți, - pot face totul,
munca li-e ușoară,
- cârdul cel unit de gâște
chiar și-un porc doboară.

210. Cine-l apără Hristos
totdeauna scapă,
- cel favorizat e scos
din oricare apă.

211. Mai mulți ochi mai bine văd:
- vei greși puține,
dacă-ți place să întrebi
și s-asculți ce-i bine.

212. Oaia cea cu râie umple-o-ntreagă turmă,
un stricat, tot satu-l strică pân-la urmă
și-un păcat adesea pierde-o adunare
- să zdrobești păcatul fără de cruțare,
paznicul virtuții, grabnic să aleagă:
căci de cruță-o oaie pierde turma-ntreagă.

213. Butoiul gol mai tare sună,
mai sus se suie omul mic,
mai mult se laudă aceia
ce fac puțin
- sau chiar nimic.

214. Grea-i adesea munca ta
dar nemunca-i și mai grea,
greu e a munci mereu,
dar bolnav e și mai greu.

215. La banul rău nu-i face pungă,
nici loc nu-i da la omul rău,
căci plata când o să-l ajungă
va pustii și locul tău.

216. Banul îți deschide ușa fără nici o cheie,
dar deschisă multă vreme, ușa n-o să steie.

217. Banul, și pe cel nerod
om iubit îl face,
numai că iubirea lui
grabnic se desface.

218. Pânză și nevastă nu-ți alege seara
c-ai s-ajungi degrabă să te râdă țara,
- ziua ți le-alege când se vede bine,
când prea-n grabă cumperi tu te vinzi pe tine.

219. A stăpânului uitare
cu un sfert mărește
- omul când e la strâmtorare
îndoit plătește.

220. Două capete-are bățul,
nu-l amenința nici cui
că ușor poate s-ajungă la un capăt mâna lui.

221. Răul lesne-l face omul
binele-anevoie-l face,
- fapta bună cere-o vară
fapta rea-ntr-un ceas se coace.

222. Pe lume n-aștepta să vezi om chiar fără vreo vină
- și-n grâul cel mai bun găsești o tufă de neghină.

223. Minciuna-i cu picioare scurte:
se-mpiedică la orice hop,
- pe-un mincinos îl prinzi mai iute
decât pe-un câine orb și șchiop.

224. Rufele murdare spală-ți-le-acasă,
altfel cât e lumea nume rău îți iasă.

225. Fii cuviincios!
- cel trufaș e și prost și urâcios,
spicul gol ridică fruntea,
dar cel plin și-o lasă-n jos.

226. Bunul simț să te învețe
să dai orișicui binețe
cu respect și bucurie
- în binețe nu-i mânie.

227. Nu te crede, trufaș, fără de greșeală,
cine crede astfel foarte-ușor se-nșeală
- când vei fi mai gata pe-altul să-l lovești,
să-ți aduci aminte că și tu greșești.

228. Chiar în vârful scării dacă te-ai suit,
ba mai mult acolo, nu fi amețit
- slava lumii trece, Cel ce te-a-nălțat
poate să te cadă, când te-ai îngâmfat.

229. Câți te laudă prea tare te vor vinde prea ușor,
fii cu grijă, te ferește și nu-ți spune taina lor.

230. Frumos când vezi c-adună
om slab - o muncă bună,
dar trist, să vezi cândva
om tare - muncă rea.

231. Munca liberă-i lumina ce te-nalță fericit,
lipsa ei într-o viață e de neînlocuit.

232. Omul prefăcut
nu-i cum l-ai crezut,
dinafară pâine
dinăuntru câine.

233. După nume trandafir
după fapte borș cu știr,
dinafară busuioc
dinăuntru jar și foc.