1. Încercarea și ispita vin în lume peste toți;
a scăpa de tot de ele, cât vei vrea,
tot n-ai să poți.
Ele vin, dar cu credință cât vei fi,
să nu te temi:
ea ți-ajută totdeauna să le birui - cât o chemi.

2. Toate vor lucra spre bine pentru cine-i credincios,
tocmai cum făgăduiește tot Cuvântul cel Frumos.
Ai deplină-ncredințare de-acest veșnic adevăr:
fără știrea Lui nu-ți cade nici un fir de păr!
Chiar și dacă cel rău umblă
să-ți urzească-un rău,
pân-la urmă, Cerul scoate chiar din el
un bine-al tău!

3. Fețele cele mai sfinte sunt lovite cel mai greu -
sufletele cele bune au de pătimit mereu.

4. Unde nu e încercare, nu-i nici biruință;
unde nu-i împotrivire, nu-i nici stăruință;
unde nu e înfrânare, nu e nici cunună -
astea toate merg în viață numai împreună.

5. Nevoia are și ea supunerile ei -
și ea ți le silește - că vrei ori că nu vrei.

6. Necazurile-n viață ne vin ca încercare,
s-arate unde este credință și răbdare.

7. După lovituri s-aude vasul unde e crăpat,
la-ncercare se cunoaște fratele adevărat.

8. A păți e cea mai bună cale de-a-nvăța
ce-i bine,
dar pe calea asta-s multe lacrimi grele
și suspine.

9. Învață din greșeală, învață din dureri -
vai celui ce nu-i astăzi mai priceput ca ieri!

10. Când credința noastră este cea mai slabă-n încercare,
atunci rugăciunea noastră să ne fie cea mai tare,
atunci să chemăm Lumina mai puternic,
să ne scape -
și-avem s-o vedem cum vine liniștit,
pășind pe ape...

11. Când e omu-n mari primejdii, atunci sufletul și-arată:
numa-n încercări se vede starea lui adevărată.

12. Caracterul cel puternic, firea de erou, o are,
numai cel ce nu-l înfrânge nici a morții grea-ncercare.

13. Nimic nu-i la-ntâmplare, ci totu-i rânduit
de-Acel ce știe toate. Rămâi deci, liniștit!

14. Cum adevăratul aur numa-n foc se lămurește,
tot așa credința bună la-ncercări se dovedește.

15. Gândește-te în încercare că nu ești tu cel mai lovit -
nu-i casă fără morți pe lume,
nu-i început fără sfârșit.

16. Până nu încaleci calul, nu-i cunoști năravul rău -
până nu vine-ncercarea, nu-ți cunoști vecinul tău.

17. În momentele mai grele amintește-ți totdeauna
de-Adevărul tău Cel Unul
și iubirea ta, cea una!

18. Calul bun se vede și sub șeaua rea,
dragostea curată și pe vremea grea.

19. Cine nici în suferință tot nu-nvață ceva bun,
va trăi ca un netrebnic, va muri ca un nebun.

20. Când nenorocirea doarme, te ferește s-o trezești,
căci dac-o trezești și vine, greu mai poți s-o ocolești.

21. Numai la război se vede cine e viteaz și cum,
pân-acolo, înainte mulți se laudă pe drum;
numai puși la încercare vezi câți sunt și care nu-s
oameni de curaj din mulții ce s-au lăudat și-au spus.

22. Necazul te învață în cine să te-ncrezi
și moartea îți arată cât iei din câte vezi,
și datoria-ți spune cât trebuie să șezi,
când le-nțelegi pe toate și vrei să le urmezi.