1. Cerul e ascuns în Taina Dragostei, iar cine-l cată,
de nu-l caută-n iubire, nu-l găsește niciodată.

2. Fiii mei, iubiți de-a pururi și cu sufletul curat,
fără prefăcătorie, sincer și cu-adevărat.
Fericirea e-n Iubire, și iubirea-i semnul sfânt
după care-i recunoaște ea pe-ai săi de pe pământ.

3. Să nu judeci aspru fapta dragostei în gândul tău,
căci e dincolo iubirea și de bine și de rău.

4. Unde dragostea începe, judecata s-a sfârșit:
unde-ncepe judecata, dragostea s-a nimicit.

5. Fiica mea, chiar și pe-aceia ce-ți fac răul să-i iubești;
răul lor cât poți cu bine să-l plătești,
căci pe-acela-n care arde o iubire-adevărată
omenia îl numește fiul Veșnicului Tată.

6. Toată legea-i o poruncă, una numai: să iubești;
de-o-mplinești te mântuiește, dacă nu - nimic nu ești.

7. Când știi să ierți, când poți ierta
tot răul ce nedrept îți vine,
din Dragoste din Firea Sa,
un strop sălășluiește-n tine.
Dar cînd iubești, cînd poți iubi
chiar rău de-ți vrea, oricine,
când urii cu iubire-ntorci,
întreg e Dumnezeu în tine.

8. Celui ce-ți vorbește rece, plin de ură și mânie,
cald vorbește-i totdeauna fără nici o dușmănie,
căci mereu în foc ținându-l, chiar și fierul se îndoaie -
și nu-i suflet ca iubirea îndelungă să nu-l moaie.

9. Fiica mea și fiii mei,
dragostea, știți voi din ce-i?
Iar de Cer apropia
poate numai dragostea.

10. De iubiți și faceți bine
tuturor și ori la cine,
este semn, iubiții mei,
că-nțelegeți raiul ce-i.

11. Fiul meu, când tu, oriunde, tuturor în viața ta,
din prisosul bun din suflet dragostea vei arăta,
după munca vieții-ntregi,
roade sfinte-ai să culegi,
și-ai să vezi că tu fărâme de pământ ai semănat,
dar aduni mărgăritare pentru cerul minunat.

12. Fiul meu, de ai iubire, nu căuta al tău folos:
fii o jertfă pentru alții, ca Stăpânul tău frumos -
ține-aprinsă-n al tău suflet dragostea din focul Lui:
ea dă totul dar nu cere niciodată nimănui.

13. Cu un suflet ce iubește
fii de-a pururi delicat;
chiar și-n taină de-nflorește,
dragostea-i un crin curat.

14. Toți acei ce dau, în lume, să-și mai țină, se socot -
numai dragostea nu știe să-și oprească: ea dă tot.

15. Dacă vrei în lume bine, du iubirea-n calea ta:
cele mici cresc prin iubire, cele mari pier fără ea.

16. Ce vrei alții ca să-ți facă,
mai întâi le fă tu lor;
dacă vrei să te iubească
dă iubire tuturor.

17. Fiica mea, s-acoperi zilnic cu iubire-a oricui vină,
totdeauna scoate numai a ta vină la lumină;
nu uita că oricând judeci
sau spui rău de sora ta,
te-osândești pe tine însăți, căci poți fi, sau ești, ca ea.

18. Când descoperi vini la altul,
vina ta ți-o răspândești;
când cu dragoste le-acoperi, dragoste ți-agonisești.

19. Fiica mea, așa iubire pentru Adevăr să ai,
să fii gata la nevoie chiar viața să ți-o dai,
căci iubirea-adevărată este zilnic o jertfire:
numai cel ce dă viață dă dovadă de iubire.

20. Dragostea o poți cunoaște după jertfa care-o-ndură:
pentru dragoste pe lume numai jertfa e măsură.

21. Cel milostiv își va da haina,
cel bun averea și-o va da,
cel înțelept dă-nțelepciunea,
cel iubitor - viața sa.

22. Dragostea curată, mare,
și dureri și lupte are;
de n-ai suferit ani grei
nu vei ști iubirea ce-i.

23. Fiul meu, să știi că-n suflet dragostea pe care-o ai
este-un bun ceresc, talantul ce-i primit direct din rai;
tu o ai nu pentru tine ca-n plăceri s-o cheltuiești,
ci, prin calde binefaceri, s-o împarți și s-o mulțești.

24. Roadele iubirii-n viață fac pe cel ce le-a lucrat
minunat, precum e cerul când de stele-i încărcat:
cu cât mai de multe stele luminat îl vezi de jos,
cu atâta e mai mare, mai bogat și mai frumos.

25. Totdeauna cu iubire despre toți cu toți vorbește;
vorba rea-i ca un tăciune: de nu te-arde te negrește.

26. Dragostea din cer e-n lume singurul alin și leac;
cu cât un bogat se-mbuibă, plânge mai greu un sărac.

27. Împarte-n jurul tău iubirea
cum soarele iubirea-mparte,
și cum izvoru-mparte apă -
așa vei străluci și-n moarte.

28. Cu iubire-nflăcărată despre Adevăr vorbește:
duhul dragostei adună, duhul urii risipește.

29. Într-o dragoste fierbinte
duhul pururea s-aprinde,
dar răceala grea și lungă
stinge duhul și-l alungă.

30. Dragostea e totdeauna și-o dovadă de simțire;
mila nu-i chiar totdeauna o dovadă de iubire.

31. Sunt oameni care-au fost vestiți prin marea lor avere,
prin vitejii, prin arta lor, știință sau putere,
dar cei ce-au fost cu-adevărat mai mari în omenire,
sunt cei ce-au fost mai buni
și-acei ce-au fost mai cu iubire.

32. Fiii mei, iubirea-n suflet și cântarea s-o păstrați -
amândouă la credință duc pe cei cu gând curați;
inima ce le păstrează e ca un altar voios,
că-n iubire și-n cântare locuiește Cel Frumos.

33. Numai sufletele gata de-orice jertfă pot avea
o iubire-adevărată și doar ele-o pot păstra.

34. Mare și adevărată-i doar o singură iubire:
nu pot fi asemeni două în putere și-n simțire;
cine poate-avea mai multe și la fel de mari deodată
dovedește că nici una nu-i iubire-adevărată.

35. Cel Frumos mai mult iubirea și-ascultarea le dorește:
orice altceva în locul lor pe lume nu primește.

36. Pe toți oamenii din lume să-i iubești, copile drag:
dragostea de ei e drumul către-al cerurilor prag.

37. Dacă vrei s-alegi din oameni care este credincios,
dragostea - nu frica - spune cine este mai frumos;
frică au toți cei ce-n rele, în păcat și-n pofte stau,
însă dragostea de Bine numai cei ce cred o au.

38. O iubire ce nu face jertfe pentru cel iubit
nu se cade-a fi numită cu-acest nume fericit;
doar aceea e iubire care-arată dovedit
nu din buze, ci cu fapta și cu jertfa ei, simțit.

39. Dragostea să-ți fie-n viață mai de preț și mai curată
decât orișice pe lume, inima umplându-ți toată;
ea-i în candelă oleiul care Cerul îl dorește -
fără ea, oricât de scumpă-i, candela nu folosește.

40. Începutul și sfârșitul mântuirii-i dragostea:
totul de la ea începe, totul va sfârși la ea.

41. Fiii mei, voi veți cunoaște dragostea adevărată
după jertfă... jertfa-i semnul ce-o-nsoțește și-o arată.

42. Roadele iubirii-adesea le culegi aici târziu:
uneori chiar niciodată nu le afli cât ești viu;
însă seamăn-o, împarte-o, toată viața ta,
căci iubirea-n sine însăși poartă răsplătirea sa.

43. Dragostea-i lumina care 'nalță, curățând senin;
ce începe cu iubire va sfârși la Cel Divin.

44. În iubirea-adevărată nu e sex și nu-s păcate;
unde-ncep acestea vine pofta care spurcă toate.

45. Pierdere, pentru iubire, nu-i nimic și nici povară:
orice osteneală-i pare și plăcută și ușoară;
pentru ea, câștig e numai - și ce dă și ce primește;
fericirea împărțind-o, fericire moștenește.

46. Decât gloria sau arta, sau decât a vieții-avere,
sufletului totdeauna mult mai mult iubirea-i cere:
căci pe când oricare-acelea nu înlocuiesc iubirea,
ea le-nlocuiește toate, dând vieții fericirea.

47. De ce oare-n locuri scumpe, cu ființa ce-o iubim,
spunem nu ce dulce-i viața, ci ce dulce-i să murim?
Poate că simțim cu toții că nu este fericire,
nici unire-adevărată, numa-n moarte și-n iubire.

48. În iubirea cea lumească te iubești întâi pe tine:
rar pe-ai tăi, mai rar pe alții, dar nicicând pe Dumnezeu.
Dar în cea duhovnicească Îl iubești pe El mai bine,
apoi pe-alții, iar în urmă de te mai gândești la eu.

49. Fiii mei, păziți iubirea și credința v-o păziți:
de le pierdeți, niciodată altele nu mai găsiți;
și-apoi gol rămâne veșnic locul lor și-n piept și-n glas.
Ah, priviți pe-aceia care le-au pierdut, cu ce-au rămas?

50. Rădăcinile iubirii de-s în inimă curată,
roada ei întotdeauna-i roadă binecuvântată,
dar când ele sunt în pofte, sau ajung să fie-n ea,
roada ei e blestemată; smulge-o când ajunge-așa.

51. De-ar dispare-un neam, ar fi-altul,
de-ar dispare-un oraș ar fi altul iar,
dar iubirea când dispare
gol e-acolo-n veci și-amar.

52. Cine-n cântec și-n iubire viețuiește bucuros,
fericit el duce-o viață totdeauna de folos;
când vom fi scăpați din lume ele ne vor odihni,
când vom învia în ele veșnicia vom trăi.

53. În iubirea-adevărată nu-i nimic pe jumătate:
ori e întreg, ori nu e,
ori tot, ori nimic în toate;
e din plin umplut paharul și din plin golit întruna...
Nu-i și da și nu,
ci este da întreg
și totdeauna.

54. În tot ce faci să pui căldură
și bunătate și simțire;
iubirea are-o judecată -
în judecată nu-i iubire.

55. Fapta dragostei curate precum cere Cerul sfânt
este singura avere - singura de pe pământ.

56. Pentru ca să poți în lume alte inimi câștiga,
fiul meu, să știi: se cere mai întâi s-o dai pe-a ta.

57. Cruță frații și grijește-i cum grijești comoara rară:
dragostea-ntre voi când moare, cum a fost nu-nvie iară;
dac-așa de greu se naște și așa de iute moare,
dragostea de frați grijește-o ca pe-averea cea mai mare.

58. După ce-ai căzut în groapă, mulți îți spun ce trebuia
să nu fi făcut 'nainte ca să nu fi-ajuns în ea,
dar puțini sunt cei ce grabnic ți-ntind mâna iubitor;
nu da sfaturi, nici mustrare când e lipsă de-ajutor.

59. Nu e greu să ierți adesea, dar e greu să uiți deplin:
cel ce iartă dar nu uită n-are sufletul senin.

60. Cine n-a simțit el însuși o iertare, fericit,
nici nu poate da iertarea celui care i-a greșit.

61. Să-l ajuți pe om în valuri, nu când a ajuns la mal;
nu când este lângă casă, ci pe drum să-l iei pe cal;
nu când e sfârșitul muncii să vii și tu să ajuți,
că așa fac doar cei leneși și zgârciți și prefăcuți!

62. Ajutorul dat grăbit
prețuiește îndoit;
ajutoru-ntârziat
este mai frumos nedat.

63. Nu-ți pară rău de ce dai astăzi,
că nu-i pierdut ce-i dăruit;
din ce-a făcut la alții bine
nu-i nimeni să fi sărăcit.

64. Uită orișicât ai dat,
pomenește ce-ai luat.

65. Prețuiește omul bun,
că nu-l ai prea mult, îți spun;
pasărea cu mai drag cânt
tace-n lume mai curând.

66. Chiar având patru picioare, calul se mai poticnește;
chiar și omul cel cuminte câteodată mai greșește,
chiar și omul cel mai pașnic câteodată se mai ceartă;
când un om cinstit greșește, să-nțelegi că-i om
- și-l iartă.

67. Gătește până arde focul, nu după ce s-a stins să vii,
mergi cât sunt strugurii în vie, nu când i-s vițele pustii -
și dragostea adevărată s-o prețuiești cât timp o ai:
zadarnic după ce-ai pierdut-o vei plânge izgonit din rai.

68. Scoate apă din fântână
până ai găleata bună,
căci dacă se va strica
ai dori și n-ai putea.

69. Numai dacă zici dulceață
gura nu se îndulcește;
numai vorba fără faptă
nimănui nu folosește.

70. Pentru miezul de la fragă
chiar și frunza ei ți-e dragă;
pentru cel care-l iubești
ierți oricâte pătimești.

71. Când e secetă se vede care e fântâna bună -
când e greu cunoști iubirea celui care-ți stă-mpreună.

72. Ușor poți face-o rană, dar s-o închizi, mai greu,
de-aceea fii cu grijă în tot ce faci mereu;
cu dragoste și vorba și fapta să ți-o-mbraci,
a semenilor rană s-o-nchizi, iar nu s-o faci.

73. Pe părinții tăi iubește-i pân-la moartea lor și-a ta,
nimeni ca și ei pe lume nu te-a mai iubit așa...
Mulțumește-le, ajută-i, îngrijește-i cu temei
către nimeni n-ai pe lume datorie ca-nspre ei.

74. Apa trage la pârău,
omul tot la neamul său;
apa trage la răzor,
omul tot la ce-i dator.

75. Cu cei dragi mereu să șezi,
dragostea s-o-mprospătezi,
căci ea dacă se-nvechește -
ca omul când bătrânește -
numai din amar trăiește.

76. Dragostea de frați și prieteni
să întreacă-n tine-oricând
dragostea de bani - aceasta să n-o uiți în nici un rând.

77. Mama, tata și-un prieten
te iubesc din gând curat,
ceilalți toți din lumea asta te iubesc interesat.

78. Musca umblă după rană,
dar albina după flori...
omul bun după virtute,
cel nebun, după comori;
cel curat caută iubirea unde totul e voios -
numai în iubire-i totul, căci în ea-i tot ce-i frumos.

79. Nu-i nimic să se păstreze din ce-n lume se adună
ca nicicând să nu se strice, să-aibă pururi stare bună,
numai dragostea aleasă într-o inimă curată
e mereu în stare bună, nu se strică niciodată.

80. Până nu-ncetează vântul, marea nu se liniștește,
până încă iubești lumea, chinul inimii tot crește;
dacă tu-ți dorești vieții fericita liniștire,
leapădă iubirea lumii,
ia a lui Hristos iubire.

81. Foamea face acrul dulce,
munca face noaptea mică,
depărtarea pe iubire o-ntărește, nu o strică.

82. Îmbuibatului chiar carnea fără nici un gust îi pare;
dragostea necredincioasă piere când e-n depărtare.

83. Un fir singur nu e pânză,
un pom singur nu-i pădure,
un om singur nu mult poate
să învingă ori să-ndure;
Fii unit în duh cu frații, mergi cu ei
și nu te-abate -
și-o să vezi cât e frumoase și ușoare vor fi toate.

84. Amintirile iubirii, când frumoșii ani s-au dus,
sunt cum e lumina lunii dacă soarele-a apus;
nu-i lumina cea voioasă limpede și dulce-n zări,
ci lumina-ncețoșată din visări și depărtări.

85. Dă-ți viața ta Acelui ce ți-a dat-o pe a Lui;
nici o dragoste mai mare și mai sfântă, alta nu-i.

86. Cine stă numa-n iubire
este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrânge orice vrere.

87. Marile iubiri în viață nu pot fi decât odată -
pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag,
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

88. Dragostea e cel mai mare bun al sufletului meu -
eu nu-mi pot lăsa iubirea orișicât mi-ar fi de greu,
de ea nu mă vor desparte orișicâte-ar fi să trag.
Ce mi-ar mai rămâne vieții
dacă-aș pierde ce mi-e drag?

89. Ce vis e marea rătăcire
ce lumea-i spune că-i iubire!
Ce-nșelător și mincinos
e-al ei păcat numit frumos!
Iubire, cu-acest nume sfânt
e numai una pe pământ,
în două stări de-același fel:
cea de-Adevăr și cea ca el.

90. Grea e sarcina iubirii,
slab e sufletul lumesc;
cei lumești n-o duc departe,
prea degrabă obosesc.

91. Dragostea n-are putere peste hoitul din sicriu -
poate-mbrățișa odorul numai cât e suflet viu;
împotriva putrezirii ea nu poate să se pună:
dragostea numai cu viața se sărută și-mpreună.

92. O, iubire îngerească, tu nu-mbătrânești nicicând!
Perii-ncărunțesc - și totuși inima-i la fel bătând,
greutățile vor curge, încercările la fel,
dar iubirea cea din Ceruri e-n veci tânără ca El.

93. Dragostea adevărată
nu se teme niciodată:
de primejdii nu ia seamă
și de moarte n-are teamă;
și prin toate-i neschimbată,
dragostea adevărată.

94. Dragostea prinde viața, și-o înalță
și-o sfințește,
dar cu cât mai tare arde
cu atâta se topește.

95. Cu iubirea merg oriunde,
lângă ea îndur oricâte;
ea le face minunate toate câte-ar fi urâte,
ea le face fericite toate câte-ar fi prea grele,
ziua ei e-n veci cu soare,
noaptea ei e-n veci cu stele.

96. Fericirea dobândirii de-Adevăr o simți deplin
numai în iubire,
numai cerul ei e-n veci senin.

97. Numai dragostea-i o stâncă într-o lume clătinată,
numai ce zidește dânsa nu se sfarmă niciodată.

98. Numai dragostea trăiește într-o lume care piere,
numai ea rămâne-aceeași și-n 'nălțare
și-n cădere.

99. Cel care-a iubit prea viu
o să uite prea târziu,
cel care-a dus prea mare dor,
nu se uită prea ușor.

100. În iubirea cea curată
și durerea-i fericită,
dar în patima stricată
și plăcerea-i chinuită.

101. Pentru cel care-nțelege, și tăcerile vorbesc;
pentru cel care iubește, toate florile rodesc.

102. Dragostea adevărată nu sfârșește la mormânt:
viețile de ea legate, au un veșnic legământ.

103. Dragostea-i ca-mbrăcămintea cea mai țipătoare:
mult nu poate-a și-o ascunde omul care-o are.

104. Dragostea adevărată nu îngăduie să-ți cruți
nici viața și nici punga - când e lipsă să ajuți.

105. Inima este iubirii singura avere;
când o are pe aceasta, altceva nu cere.

106. Cei ce se iubesc
sunt unul pentru celălalt de toate:
tată, mamă,
pâine, apă
rudă, prieten
soră, frate! ...

107. Însuși Dumnezeu răzbună
dragostea ce-a fost zdrobită:
mâna care a zdrobit-o va fi-n veci neodihnită.

108. Aceia dintre oameni sunt buni și-adevărați
ce pot iubi fierbinte pe oameni ca pe frați.

109. Dragostea adevărată nu e fără gelozie:
unde cea dintâi se-așează - și a doua o să vie.

110. Apa care-ai aruncat-o,
n-o poți niciodată strânge;
dragostea când ai trădat-o
n-o mai ai - o poți tot plânge.
Griji de apa ta cea bună,
pân-o ai în vas la tine -
și iubirea ta-mpreună
dulce și fierbinte-o ține.

111. Din fântâna prea departe
nu-ți stingi focul niciodată -
focul inimii nu-ți stâmperi cu iubirea-ndepărtată.

112. Când Cel Drag ți-e prea departe
și-a Lui viață prea străină,
în zadar aștepți lumina și-ajutorul sfânt să-ți vină.

113. Dacă vrei să afli pacea și lumina mântuirii,
adă-ți focul la fântână, adă-ți inima iubirii.

114. Pe omul cel cuviincios
îl recunoști dintr-o privire,
dar că-i un suflet credincios
îl recunoști doar prin iubire.

115. Când în tine e mai mare dragostea ca-n orișicine,
nici nu va mai fi pe lume alt om mai iubit ca tine.

116. Nimic nu-mbărbătează-așa
pe cel ce te iubește,
ca pacea și răbdarea ta
când greul vă lovește.

117. O inimă de tată e-un dar atât de sfânt,
c-aproape nu e altul asemeni pe pământ.

118. O, iubire, o iubire, cât de fără grijă ești!
Oare când vei mai ajunge și tu să te-nțelepțești?
Tu dai tot - nu cruți nimica,
tu ierți tot și uiți de rău...
Tu nu-nveți nimic din lacrimi -
ci mergi tot pe drumul tău.

119. Dragostea este lumina inimii curate -
inima adevărată fără ea nu poate!

120. Dragostea când mai mult arde,
poate timp mai lung să poarte;
când se mistuie mai tare, crește mai fără de moarte.

121. Ușor faci ale iubirii lacrimi să pornească,
dar ce greu le faci, pe urmă, să se mai oprească.

122. Tot ce s-a făcut mai vrednic pe pământ, e din iubire,
fără ea nimic nu-i dulce nici în oameni, nici în fire.

123. Nu-i nevoie să ai totul veșnic
și profund,
și sfânt,
dar iubirea e nevoie ca s-o ai așa, oricând!

124. Toată iarba mai învie și după ce-a fost călcată -
dragostea disprețuită nu învie niciodată.

125. Pe puțini îi doare astăzi
când se pierde-un suflet mare;
e așa de rară-n lume dragostea răspunzătoare!

126. Doar iubirea are harul de-a da vieții frumusețe;
cine-o știe, s-o asculte,
cine nu - să o învețe!

127. Fiecărei ciori îi pare c-al ei pui e mai frumos,
dragostei adevărate totu-i pare luminos,
dragostei adevărate nu-i nimic să-i pară greu,
de aceea ce-l ce-o are e născut din Dumnezeu.

128. Dragostea adevărată va rămâne ne-ncetat,
dar ea-i foarte rară-n lume
și e foarte greu de-aflat.

129. Dragostea și tusea nu se pot ascunde!
Ele se arată, dacă sunt, oriunde!

130. Dragostea e ca și soba cea înflăcărată:
lângă ea, pe nici o iarnă nu-ngheți niciodată.

131. A dragostei lucrare întrece-al vremii plin
și trece-n veșnicie, ca tot ce e divin.

132. Mergi cu drag unde te-așteaptă dragostea-n portiță,
stai cu drag acolo-n umbra foilor de viță,
dormi cu drag în așternutul moale-al bucuriei,
căci atât de rară este casa prieteniei.

133. Iubirea-i cea mai crudă din toate câte sunt:
ea-ți cere cât nu-i alta să-ți ceară pe pământ.

134. Inima mai poate-odată obosi, îmbătrânind,
dar iubirea niciodată nu va obosi iubind.

135. Inima îmbătrânește,
perii-ncărunțesc odată,
dar nicicând nu-mbătrânește dragostea adevărată.

136. Dragostei și bunăvoiei
orice munci le par ușoare;
sila, însă, nici o muncă a iubi-o nu-i în stare.

137. Precum valurile apei strâng nisipul
și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața când aproape,
când departe.
Fericiți sunt numa-n cântec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci 'nainte!

138. Dragostea de care zilnic
nu-ngrijești s-o-mprospătezi,
scade-n fiecare seară
și se duce cum nu crezi.

139. Oricât de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,
numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.

140. Oricât de plăcute-odată toate cântecele tac,
numai cântecul iubirii l-ai cânta cu drag în veac.

141. Cât de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,
numai anii dați iubirii până-n veci ți-s neuitați.

142. Cât de tari, se rup odată orice legături se fac,
numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

143. Orice rană se închide mai târziu ori mai curând,
numai ranele iubirii nu se mai închid nicicând.

144. Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,
numai lacrima iubirii nu se uscă până mori.

145. Orice soț și orice frate
pot uita ce-au spus plângând,
numai dragostea curată nu te va uita nicicând.

146. Doamne, orișice pe lume
pot să las și să jertfesc,
numai fără-a Ta iubire, nici să mor, nici să trăiesc!